Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Gândilicesc

Pentru că încet-încet, vara îşi intră în drepturi, mă gândesc din ce în ce mai mult la parcul ăla, Parcul, unde pot citi, unde pot privi în voie îndrăgostiţii, piticii şi bătrâneii. Parcul în care, uneori, mi-ar plăcea să merg singură, şi, alteori, cu cineva – cu el, nu cu prieteni, prietenii se duc la bere, nu în parc. Pe de altă parte, îmi dau seama că trec uneori zile când n-am fost singură cu mine. Si că sunt atâţia oameni care trec pe lângă ei înşişi, care nici măcar nu încearcă să se asculte. Poate că se gandesc c-o să-şi facă timp în week-end, când n-or să mai fie atât de ocupaţi, sau mai bine hai săptămâna viitoare, sau şi mai bine peste un an, când vor fi strâns banii necesari retragerii în vârful munţilor cu cartea preferată. Dar nu fac nimic, pentru că sunt prea destrămaţi din cauza obligaţiilor zilnice de tot felul. Procrastinarea nu se aplică numai lucrurilor pe care cineva ar putea să le facă pentru ameliorarea propriei percepţii de sine, ci şi lucrurilor mici, dar la fel de importante, ca relaxarea.

Mă mai gândesc că-mi plac multe cuvinte, ca norocel, de exemplu. Si c-am învăţat ce înseamnă apostazie şi indelebil şi că de-abia aştept să le folosesc.

Mă mai gândesc că azi şi mâine o să pap ce vreau eu; destul cu monopolul plantelor asupra burticii mele. Mă gândesc la clătite; nu şi la salam de biscuiţi. Curios!

Mă gândesc că nu ştiu de ce mă gândesc că pentru a asculta unele melodii, trebuie să fiu „curată” interior, adică împăcată şi liniştită.

Mă gândesc c-ar trebui să citesc mai mult, să văd mai multe filme, să merg mai des la teatru şi să-nvăţ să joc şah. Şahul a devenit o necesitate.

Reclame

Read Full Post »

Primăvara la Praga

Eu plec, guguştiucilor!

Read Full Post »

Leapşă de sâmbătă

Leapşă de la Ilie. Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Deschide-o la pagina 123. Găseste a 5-a propoziţie/frază. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”. Iată: 

Simt că plutesc. Este ca şi cum aş fi mântuit. De naufragiu, de gânduri negre, de duhuri rele. Un exorcist a fost aici şi apoi a plecat luând cu el toată mizeria.

La furat de cai- Per Petterson 

 

Pică bine cuvintele astea mai ales c-am hotărât să am numai gânduri bune, ca să atrag, prin legea atracţiei, (am învăţat!) numai lucruri bune. Am hotărât să folosesc numai cuvinte pozitive, fără NU, fără TREBUIE. VREAU e mult mai bun. Exorcism? Nuuuu! Un training.

Leapşa merge la Mihaela, Ama şi norişor.

Read Full Post »

Read Full Post »

Uitasem cat de bine e sa stai cu Dilemateca in mana si cu ceaiul fierbinte langa. Bune si eclerul cu ness si CD-ul de „Jazz on cinema”. De ceva timp, n-am deloc chef sa citesc, sa ascult muzica, adica tocmai acele lucruri care imi fac in mod normal atat de multa placere. Azi insa am luat Dilemateca si am citit deja jumatate din ea. Placut partea cu fericirea gasita in carti, ar fi interesant de descoperit pe piata un manual de tipul „Happiness for dummies”.  Mi se pare totusi vulgar gandul ca unii chiar cred ca daca urmeaza cateva „prescriptii” vor fi mai fericiti. Unii oameni sunt posaci, tristi si deprimati, iar conceptul de fericire le este cu desavarsire obscur. Sau cel putin ce intelege majoritatea prin fericire. Si oricum, fericitii sunt scarbosi. Nu fac decat sa enerveze. Un om fericit n-are nimic sa-ti spuna, iti flutura doar motivele pentru care ranjeste ca un idiot toata ziua. Langa un deprimat, te simti parca mai cu folos, iti pui capacitatile empatice la bataie.

Misto si ancheta cu prima calatorie in strainatate, m-a facut sa ma gandesc la a mea, desi a trecut destul de mult timp (biacs, aproape un deceniu): 16 ani, Franta (La Roche-sur-Yon). Nu-mi amintesc sa fi fost foarte incantata, mi se parea ca mi se cuvine bursa si cand am ajuns acolo, mi se parea totul atat de „normal”, de comme il faut, ca nu mi-am ingaduit sa ma mir. Mi-aduc foarte bine aminte totusi ca (participand la cursuri ale clasei a 11-a, noi fiind a 10-a atunci), la o ora de latina, ni s-a spus ca pronuntam cuvintele cum vorbesc preotii lor in biserica. A fost amuzant si cand am fost urmariti de niste homosexuali (sau asta credeam noi) pe Pont Alexandre III. Mie mi-e mai dor acum de Moscova.

Am primit o carte frumoasa, de-abia astept s-o citesc, sper sa treaca perioada asta neagra de chefless de citit, de apatie generala cand ma urasc si nu stiu daca sunt vie sau doar haladuiesc pe aici,  am citit tot in Dilemateca despre una pe care o sa mi-o iau si o sa le fac recenzii amandurora. Promit! Imi promit. Si o sa ma uit la filme si o sa continuu cu voluntariatul si voi merge la ceai cu prietenele. Si o sa-mi cumpar ceva de imbracat. Si flori. Si soare mai mult, ca asta de acum. Si o sa mai ascult jazz, asta e clar.

Acum ma duc sa intind rufele si o sa plec sa pun niste carti la locul lor intr-o biblioteca franceza.

Site-ul zilei e plin de chestii pentru scriitori: Cool Stuff for Real Writers

Read Full Post »

Cred ca am citit prima data despre SCUM la luciat. Il am de mai mult timp, dar de-abia acum mi-am propus sa-l citesc. Cica e un manifest (Society for Cutting Up Men) scris de o tanti foarte inversunata impotriva barbatilor. Automatizarea societatii si distrugerea sexului barbatesc sunt scopurile marete ale acestei proclamatii. In viziunea doamnei Valerie Solanas, barbatii nu sunt decat femei incomplete, avortoni pe doua picioare, incapabili de pasiuni sau interactiune mentala, macinati de vina, rusine, teama si nesigurante, pentru care cuvantul „animal” nu este decat o flatare. Incapabil de empatie, viata lui se invarte in jurul dorintei de a deveni femeie; si fiecare barbat stie ca in adancul sufletului este un rahat nefolositor (acum traduc :))) ). Limbajul folosit de distinsa doamna este unul explicit, nu se incurca in a-si retine diareea verbala si repeta acelasi lucruri pe fiecare pagina a manifestului (si are vreo 30). Nici in Tatici nu e bine sa ai incredere: ei de fapt nu-si iubesc copiii, ii vor doar ascultatori, respectuosi, „legume pasive”. (Si eu tocmai m-am zgait zilele trecute la un tatic care-si imbratisa odrasla pitica si oftam pe rupte cand o mangaia pe capsor- bad, bad Ioana!).

Nu exista in toata polologhia asta un cuvant bun la adresa barbatului. Sau poate doar recunoasterea capacitatii lui de convingere. A reusit miselul sa ne convinga ca nu suntem bune decat sa avem copii, sa-i tinem de cald lui si sa-l incurajam cand e cu moralul la pamant. Dar de fapt, singurul scop al femeii este sa empatizeze, sa iubeasca si sa fie ea insasi. Cu cine? Pe cine? Barbatului i-e frica de civilizatie, de oameni, de situatii, asa ca fuge ca „un iepure speriat”. Tot ce trebuie sa intelegem este ca: „Love is not dependency or sex, but friendship, and therefore, love can’t exist between two males, between a male and a female, or between two females, one or both of whom is a mindless, pandering male; like conversation, love can exist only between two secure, free-wheeling, independent groovy females, since friendship is based upon respect, not contempt”.  Doamna nici macar nu face deosebire intre termeni, ii arunca cum ii vine, dragostea e prietenie, si femeile alea independente sunt de fapt, asa cum aflam peste cateva pagini „nasty, violent, proud, …arrogant females, who consider themselves fit to rule the universe…”. 

Misandre, toate femeile din tagma SCUM au, se pare, un singur lucru in comun cu trogloditii de barbati: ura, violenta si nevoia de distrugere. In fine, doamna nu e doar misandra, e si de-a dreptu’ misogina, contrazicandu-se in diverse fraze cu privire la functiile interne ale femeii. Pana la final, pe langa alte atribute magulitoare la adresa barbatilor (lipitori, paraziti emotionali), Val descrie procesul de selectie naturala, barbatul disparand conform planurilor ei bine elaborate, ca urmare a auto-eliminarii. SCUM apare ca o loja masonica care actioneaza din umbra si controleaza mersul universului.

Ca sa va convingeti de irationalitatea existentei barbatilor, cititi singuri (manuscrisul este truvabil aici ). Banuiesc ca pot fi tratata drept naiva (mi s-ar parea totusi o enormitate) ca nu impartasesc viziunea lu’ tanti Solanas. Dar n-am intalnit in viata mea un porc misogin si sper sa nu se intample asta vreodata. Am asistat acum cateva saptamani la o discutie intr-un autobuz dintre doi tipi in care unul dintre ei a spus la un moment dat ca plange cand asculta o piesa anume (care ii amintea de fosta iubita). Celalalt a replicat zicand ca el ar muri daca ar sti ca fosta lui prietena intretine relatii sexuale cu altcineva. Nu pot sa fiu deci cinica. Imi plac taticii, mi se pare ca-s mai blanzi si le ofera copiilor un fel de siguranta la care noi nu avem acces. Si dovedesc  mai multa prietenie unul fata de celalalt decat vom putea noi vreodata (pentru ca suntem scorpii). Vad defectele, nu sunt nebuna, dar si noi avem. Iar feminismul (de fapt, nici nu e feminism acela) doamnei Solanas e indreptat si tras cam prost. E de fapt o proba periculoasa de terorism, de anarhism spiritual. Am incercat sa mi-o inchipui  ca matusa sau mama a cuiva. M-am oripilat. Am vazut o femeie inalta, un fuhrer deghizat, slaba, supta, mai degraba, cu un trecut violent. Am citit apoi ca a fost abuzata sexual in copilarie de tatal ei si e mai ales cunoscuta pentru faptul ca l-a impuscat pe Andy Warhol.

I rest my case.

Read Full Post »