Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘rataciri adolescente’ Category

Sa-ti zica „Buna dimineata” cineva pe care nu-l cunosti, dar pe care-l vezi in fiecare zi pentru ca e …in drumul tau mereu. Si sa simti cum se bucura de dimineata aia, ce pofta are cand zice asta. Si sa fie mai bine, pentru ca o clipa  uiti ca te grabesti…  Well, he’s cute! Me likes! Si acu’ sunt ca Dana si Silviu in Toti cinci. Dai peste cineva din greseala si…puf! Te iau si danseaza cu tine toate visele din lume.

Read Full Post »

Scurte

Am fost aseară la o conferinţă despre moarte. Oamenii de lângă noi fac lucruri uimitoare: există pomeni de viu şi înmormântări de viu şi se fac priveghiuri on-line. Plus că în Gorj, există obiceiul dezgropării moroilor (strigoi). Aşa că azi-noapte am visat-o pe mama, iar azi, un cutremur.

Am atâţia ani şi încă sunt oameni (apropiaţi de vârsta mea!!!) care mă intimidează şi care îmi dau mereu sentimentul că vremea când aveam 16 ani nu e atât de departe.

Îmi place poezia asta:

Blues

a întârziat puţin, şi e atâta simplitate

şi-atâta frumuseţe în gesturile ei


când coboară şi trânteşte portiera

apoi se îndreaptă spre mine râzând


cu mâinile uşor depărtate de corp

cu ochii mari ca nişte carafe pline cu miere


vreau să mă încolăcesc lângă pieptul ei


din care nopţile de toamnă fac o sobă micuţă

în care cântă un saxofonist negru

şi unde toate ale casei sunt aranjate cu grijă


şi-acolo să adorm, în sfârşit:

să adorm. Claudiu Komartin

Îmi place din pricina unui singur vers, dar ce frumos… Am fost şi la lansare dar doar puţin.

Câtă observaţie, atâta dramă!

Început un fel de program de exorcizare: citesc Formula fericirii, iar diseară îmi iau porţia de bine şi cald şi frumos începând cu ora şapte.

Read Full Post »

Nimic

Oare ce mai e de descoperit pe lumea asta? Nu în noi, eul omenesc pare să fie un izvor nesecat ce trebuie îndelung cercetat. Mă refer la o bucăţică de pământ, o insulă…Nimic. Totul e atins, notat, clasat, cartat. Da, ştiu, poate sunt lumi “dincolo”, în afara planetei noastre, dar pe mine nu mă pasionează asta. Sau mai bine zis, ideea existenţei altor lumi, altor popoare, civilizaţii, nu mă fascinează. Când eram mică, printre multele “meserii” pentru care mă credeam menită (gimnastă, jurnalistă, pianistă, patinatoare, bibliotecară, etc)- îmi dădeam şi-un nume pentru fiecare, al meu nu era niciodată destul de rezonant- eram şi arheolog în Egipt. Ca să descopăr. E trist că singurele lucruri rămase de descoperit nu mai sunt pe pământ, ci în pământ. Şi că nefericirea noastră e atât de legată de progresul la care am râvnit atât.

Read Full Post »

Bla bla-uri

Tocmai mi-am dat seama de un lucru. Îl fac de ani, de 8 mai mult sau mai puţin: întotdeauna când sunt acasă la Ploieşti, după ce mănânc, spun “săru’ mâna pentru masă” şi mă închin. N-am făcut niciodată altundeva lucrul ăsta (4 ani i-am petrecut în cămin, dar aveam şi acolo o icoană); numai acasă îmi vine să mă-nchin. Aşa am fost obişnuită de mică. În orice alt loc, parcă n-ar părea firesc, oricât de bună şi de “ca la mama acasă” mi s-ar părea mâncarea. Aş putea zice “săru’ mâna pentru masă şi bucătăreasa, frumoasă”, dar nu să mă-nchin.

Am citit o carte despre Dostoievski şi mi-a plăcut mult. O vară la Baden Baden. Mi-a plăcut cum se referea autorul la felul de a face dragoste al celor doi protagonişti, Dostoievski şi soţia lui, Anna Grigorievna: “înotau impetuos, scoţându-şi în acelaşi timp mâinile din apă şi în acelaşi timp trăgând aer în plămâni, tot mai departe de ţărm, spre albastrul bombat al mării…”. Mi-a plăcut pentru maniera de a scrie, Leonid Ţîpkin aduce puţin cu Saramago, cu fraze lungi, cam greu să respiri, dar e frumos sentimentul când dai de un punct.

N-am mai învăţat de mult ceva. E timpul!

Astăzi mi-a plăcut de un librar: “Aveţi Recviem pentru un cui? Olga Losski?” şi el: “Avem pentru est, pentru un vis, dar nu şi pentru un cui”.

Aţi observat că superstiţioşii sunt foarte amuzanţi? Aşteptam azi în faţa unui secretariat şi lângă mine era o doamnă. Când a văzut ora la care se deschidea respectivul birou, a dat ochii peste cap şi-a zis: “Am început prost, aşa o să-mi meargă toată ziua.” Mai era o juma’ de oră până la deschidere şi era deja 12. 30. Atunci îşi încep oamenii ziua?

Conversaţie zilele trecute cu tata:

“Şi nu te duci marţi să faci aia şi aia şi aia?”

“Nuuuuu, marţea şi joia nu fac nimic.”

“De ce?”

“Că nu-mi iese nimic bine”

Mă uit mustrător la el şi-i zic:

“Da’ eu m-am născut joia”.

“Nu e acelaşi lucru, guriţa lu’ tata”. Îhî, ochei. 😐

Read Full Post »

Decret

Păi eu acum aş vrea să ningă, să ies afară cu fularul la gură şi mănuşile călduroase în mâini şi zăpada să trosnească proaspăt sub ghetuţe şi să pun mâna pe un ţurţure şi să mă întâlnesc cu oameni în pulovere verzi pe gât şi să bem ceai şi să miroasă a scorţişoară şi a turtă dulce şi să mergem să patinăm, să ne uităm la Bărbierul din Siberia (vă spun eu că sunt filme/cărţi/şansoane care tre’ neapărat văzute/citite/ascultate într-un anume anotimp că altfel se duce naibilor şi fărâma de magie din lume). Siiiiiiii, n-am mai făcut de mult un om de zăpadă, da! Si colinde şi brăduţ şi să fie atât de frig încât să ne îngheţe năsucurile, şi să ne dăm pe gheţuş şi să se aprindă lumini colorate şi să ne bulgărim, şi să ne uităm la copacii îmbrăcaţi în promoroacă şi la stele şi la lună.

Read Full Post »

Se ia un mic-dejun sănătos- luna asta nu mănânc niciun fel de animăluţ, e un experiment, o să fie greu pentru că pe 16 se mărită vară-mea, nu, nu o pap pe ea-, se amestecă cu un roman rus promiţător, se fac însemnări în diferite agende, se pune la cale un plan de bătaie pentru zilele următoare, se bea mult ceai contra deshidratării şi se presară cu un playlist vioi:

1. Usher ft Young Jeezy- Love in this club (pentru că felul cum începe mă face să ţopăi şi pentru că e de la un prieten creţ)

2. Lacrimosa- Stolzes Herz (pentru că de la minutul 2.12  încolo e pe gustul meu în totalitate)

3. Men at Work- Down Under (pentru că orice playlist fără asta e de prisos)

4. Sinsemilia- Tout le bonheur du monde (pentru că e de la cineva care se gândeşte şi la mine când descoperă bijuterii din astea 😛 )

5. Ska-P- El gato Lopez (pentru că e ska…)

6. Ennio Morricone- The Ecstasy of Gold (pentru că aşa a început şi la noi concertul Metallica).

Se serveşte în rochiţă bleu, cu gândul de a cuceri arta mersului pe bicicletă (nu eşti niciodată prea mare ca să înveţi ceva) şi de a surprinde prieteni cinici, ducându-i în locuri mirifice, să se mire şi ei.

Read Full Post »

Mie cel mai mult şi mai mult îmi place că atunci când te-ntâlneşti cu vreun profesor din liceu sau facultate, toţi par că te recunosc de undeva, deşi…mmmm!…parcă nu ştiu exact de unde…bănuiesc că le-ai fost elev/ student şi-ţi zâmbesc irezistibil.

Mi-e dor de dirigu’ dintr-a patra, căruia la o oră de mate, i-am răspuns cu cea mai inocentă figură, la întrebarea Ioana, ai înţeles?”, că n-am înţeles nimic- deşi în capul meu îmi pregătisem răspunsul exact invers, pentru că înţelesesem, jur că da! şi m-am înroşit şi-au râs copiii de mine şi el doar a zâmbit.

Apoi, mi-e dor de profu’ de latină din liceu- un septuagenar zurliu „din cauza” căruia am învăţat în jur de 100 de maxime (probabil că mai ştiu vreo 30 dacă mă străduiesc) şi care ne alinta pe noi, cei dragi lui, cu „Michiduţă” sau „Te tua, Blejua!”.

Apoi, un prof de la rusă din facultate, care era mereu uimit de cât de mulţi veneam la cursul lui şi care ne îndemna, invariabil, să mergem mai bine să ne uităm cum creşte iarba-n parc.

Şi ultimul, muzul acestui post, tot un profesor de rusă, de care-mi plăcea pentru că avea cei mai trişti ochi pe care i-am văzut vreodată. Azi i-am văzut din nou: sunt la fel, degeaba-i zâmbesc buzele! (sau poate tocmai d’aia?)

Read Full Post »

Praga e un prag

It came to me last night (it was pretty much this morning, actully). It was that cake: too much instant coffee; sticky, too sweet (I used to be all about sweetness), yet delicious. I couldn’t sleep and it hit me: the rush, the haste… I’m in a hurry, thoygh there are so many hours in the days to come. I have plans and I’m gonna make them happen; maybe they are not going to make a big difference but it will be a step.

I always felt at ease expressing myself in English. It’s such a big challenge talking about yourself in your mother tongue. It was one of those sleepless nights in Ploiesti, tossing and turning, thinking every detail, trying to anticipate and then, counting sheep because the images would not stop.  The times before the trip, crying for help but the books were silent in the dark, haunted night, when words like: „Hi, I’m Chucky, wanna play?” popped like… popcorn, after long glances at my feet. I was frowned, my brother was talking in his sleep and my tummy made this disturbing noises; I’m not hungry, I ate that cake! I’m restless, yet craving for some sleep. It’s too quiet: even that dog stopped barking. The light of my lamp is the only spectator of my pumping heart Loudeeeeeer! Loudeeeeer! (I saw the BEP video yesterday and Uma in a movie- you do the match!).

I turned my lamp off and found the perfect spot  but I couldn’t and I knew why: it was the pillow (even Enrique Iglesias carries around his own private and fluffy pillow- I saw it on „Dear Diary). Mistery solved!

When home, I always watch some TV: movies, videos on MTV or VH1, documentaries; hated there was no AXN there, they were broadcating some Amazing Race. I’ve read a few of Cella Delavrancea’s short stories, very delicate, very musical (it was what she knew best), there was some Eliade and Hortensia in there, she is visual and warm, sometimes eratic, nice experience… I received another book: How to have kick-ass ideas but I didn’t even go through it (is that the word for „a rasfoi”, have no intention looking it up in the dictionary), I’m taking my time. 2 nights before I read from Cuore: that book still makes me cry, it’s such a relief. I started editing a book about spies, I made some brilliant, brilliant, brilliant (I tell you!) pancakes, annoyed my 6 year-old nephew (I throwed away his toy, he’s so spolit) but he kissed me in the end.

The end? It had to be, it was about 4.35 am and I was not dreaming.

Read Full Post »

Cred că mi-am pierdut motivarea. Ştie cineva unde să o găsesc? Am de făcut nişte lucruri, să ajung într-un loc, ca să fiu mulţumită de mine şi, mmm, nesuferita plays tricks on me. În ultimele două săptămâni a stat bine-mersi lângă mine, ne înţelegeam perfect şi-acum, că sunt nişte uşi închise în faţa dânsei, o ia şmechereşte din loc. Oare nu ştie că uşile închise pot să nu fie încuiate?

Mâine e SdC. Acolo găsesc oameni buni. Care ştiu treburi despre motivare. Care mă vor ajuta. Îţi vin eu de hac, domnişoară! Şi o să rămâi cu mine til the end of times. Sâc!

Read Full Post »

Exhibări

De câteva zile sunt locuită de draci roşii à la Holly şi am poftă să fac lucruri nebune: să citesc ceva scandalos, să ciupesc, să râd cu gura pân’ la urechi în faţa cuiva care a făcut o prostie, să mă fac vinovată de ultraj emoţional şi social (aş sparge un geam cu un bulgăre de zăpadă şi apoi aş fugi), aş face pogo şi mi-aş îmbrăţişa singurătatea ca pe cel mai bun prieten.

Până atunci, citesc în paralel şi în porţii mici (nu se poate altfel) o carte de Zen, care mă face să zâmbesc şi Jurnalul lui Renard, care mă solicită şi responsabilizează; plănuiesc escapade romantice (de-abia m-am întors din concediu) şi stau încruntată şi în defensivă în autobuz. Mă amuză răutatea oamenilor, răutatea aia gratuită în faţa căreia te găseşti mereu expus şi discuţiile liceenilor despre desene animate, ora de sport şi gafe literare. Dezleg Sudoku şi îmi dau seama că mi-am încălcat o promisiune: aceea de a nu mai cumpăra cărţi până de ziua mea. Ieri am luat Noi de la Cotidianul. O citisem demult, în facultate- lectură obligatorie-, şi-mi plăcuse, de-aia trebuia să fie a mea. N-am nici o scuză, mai aveam de rezistat o lună şi un pic.

Mi-aş dori un bunic (o să-mi cumpăr unul) care să-mi povestească fapte fantastice şi să mă mângâie pe creştet şi o zână zănatică care să mă facă slabă. Asta mi-aduce aminte că tata îmi zicea când eram mai mică ca-s „galbenă şi frumoasă”.

Si am poftă să miros muşchiul de pe copaci şi să dansez ca o apucată pe asta.

Read Full Post »

Older Posts »