Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Praga’ Category

Book Lovers reloaded

Reclame

Read Full Post »

Book Lovers

Tocmai au sosit:

Apprivoise-moi!

Nu stiu ce e cu domnu’, mie imi place cum fac dragoste cerul si pamantul 🙂

(Poze la poze 🙂 dintr-un montaj intitulat Book Lovers de la targul de carte de la Praga)

Read Full Post »

Doruri

Mi-s nostalgică şi înDORerată. Ieri am ascultat cu mare-mare încântare Lambada şi mi-e tare poftă să dansez, să uit de mine şi să mă zbânţui ca un pui. Dor mare de serile în Club A şi de copilăria mea coco-jambo-iană şi la bouche-iană. Dansez de când mă ştiu, uneori dansez singură prin casă (ce bine eeeee!), oricum mi-e în sânge: tatăl meu e un mare dansator, cred c-ar reuşi să se mişte şi pe hip-hop, chiar dacă n-ar înţelege mare lucru din muzică. Când dansez cu el la petreceri de familie, mă surprinde că aude nişte ritmuri care-mi sunt total necunoscute şi mă apostrofează că nu le respect. Well, omul a cântat la acordeon şi probabil că mâinile lui încă mai ştiu să producă vreo sârbă, ceva.

Mi-aduc aminte că singura dată când mi-a fost dor să ascult muzică s-a întâmplat într-o iarnă când am fost în Grecia: peste tot unde mergeam, numai muzică grecească. E interesant numai până la un punct, după două zile de ascultat încontinuu, şi la radio şi la tele, te saturi pân’ peste cap. Ăsta da, patriotism (sau naţionalism).

Mi-e dor de Praga şi n-a trecut decât o săptămână de când m-am întors. Îmi plăcea cum mă simţeam, ce făceam, cu cine eram şi unde mergeam. Mi-e dor de bucătărie şi dulap. De lumânări şi de mâini calde şi dragi. Aş fi cea mai fericită dacă mi-aş petrece două săptămâni în Karlovy Vary, de preferinţă în perioada festivalului de film ;)). Oraşul este incredibil, are nişte hoteluri minunate şi sunt şi mulţi ruşi acolo.

Read Full Post »

  • Am cunoscut pe Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa şi Andi Vasluianu. Am stat mai mult timp cu ei, adică. Komartin (ştiu că-s clişee, da’ o să mă ierte!) e un revoltat- şi-n poezie ca şi-n viaţă, scrie noaptea şi pare mereu gata să experimenteze. Nu cred că-l poate şoca ceva, dar sper c-au rămas destule lucruri care să-l atingă. Răzvan e mai serios (aşa pare, cel puţin), poate mai liniştit; la lectură, a citit cumva sacadat. Andi Vasluianu, venit pentru proiecţia California Dreamin din cadrul festivalului de film european, e foarte simpatic, adaptabil şi cald. Go, Andi!
  • Târgul a fost organizat într-o hală industrială, unde sala principală mirosea a eclere, aripa dreaptă a mâncare şi cea stângă a nimic 🙂
  • L-am ratat pe Per Petterson, dar am degustat vin de Burgundia (biacs!)
  • Mi-a plăcut un fotomontaj- Book Lovers; poze niet, sunt pe aparatul institutului.
  • Standul României a fost organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor care a prezentat cărţi interesante (din pozele mele: clasici- Rebreanu, C. Petrescu, Bacovia, Alecsandri etc; contemporani: Cărtărescu, Vişniec, Ioan T. Morar, Ion Manolescu etc). Cărţile nu puteau fi vândute, din câte am înţeles toate ţările invitate- printre care şi noi- aveau acelaşi regim. Singurele puse în vânzare erau traducerile în cehă ale romanului lui Petru Cimpoieşu, Simion Liftnicul, care a obţinut în 2007 premiul Magnesia Litera, una dintre cele mai importante distincţii literare de pe scena literară cehă, şi ale unei antologii de dramaturgie contemporană, care le cuprindea, printre alţii, pe Lia Bugnar, Gianina Cărbunariu şi Alina Nelega.
  • Tara invitată a fost Spania, dar cum interesul meu pentru această ţară nu e deloc ridicat, n-am aruncat prea multe priviri într-acolo. Am încercat doar să urmăresc o conferinţă despre statutul literaturii spaniole şi latino-americane în lume, dar a fost destul de obositor şi-am renunţat rapid.
  • Am vrut să văd două filme: Onegin şi Blood Wedding, dar cehii au prostul obicei de a dubla tot. Mmm, şi la noi s-ar putea face aşa ceva: filme, muzică, artele merg mână-n mână…
  • Tema târgului a fost Dragoste şi pasiune în literatură.

Tot despre cărţi:

  • N-am citit nimic (dar parcă nici nu mi-a lipsit!), am lăsat Sebastian la pagina 50.
  • Mi-am cumpărat o singură carte, Ivan Klima- My Golden Trades, de la Anagram, una din cele mai faine librării din Praga. Am mai descoperit una, Globe, şi tare-mi venea să mă mut acolo…

Read Full Post »

Flagrant delict de absenta

Inchisă în casă, am timp să mă gândesc la fericiri şi atingeri. Plănuiesc, mă mişc alene, gesturi largi, zâmbesc în oglinzi, mă cufund în aşternut şi-aş intra în toate ca, atunci când pune mâna pe ceva, să mă mângâie şi pe mine.

Afară îmi plac aceleaşi lcururi deşi le văd acum cu un ochi obişnuit. Sunt geloasă pe o catedrală, palidă în soare, dar atotputernică sub picăturile reci de ploaie. Dac-ar fi ceaţă şi i-aş vedea uşa grea întredeschisă, iar pe la colţuri, muşuroaie de oameni spâni sau cocoşaţi cu batiste roşii, nu m-aş mira deloc.

Am chef să fac ceva interzis. Cu el de mână. Să văd un concert sau o piesă de teatru dintr-un cotlon neştiut de nimeni. De foarte de sus, de preferat. La final, să fugim pe culoare înguste şi plăpând luminate, să ne pierdem, să fim dibuiţi dar, in a lucky twist of fate, să găsim uşa care să ne azvârle în ploaie, râzând. Apoi să hoinărim pe străduţele Pragăi, ca cei doi din Before Sunrise. Să ne prefacem că nu ştim cum miroase celălalt. Reticenţi, dar zâmbitori. Cu chef de cuvinte pentru că e noapte.

Cortina.

Read Full Post »

Laconic

A inceput mirific vacanta mea. Zborul spre Praga a fost anulat si-a trebuit s-asteptam sa ne redistribuie la alte companii. A trecut usor timpul pentru c-am intrat in vorba cu un jurnalist neamt de origine olandeza care tocmai se intorcea din Transnistria si pleca spre casa, la Berlin. Plus ca m-am intalnit cu un coleg care traducea pentru niste rusnaci. Am reusit sa-mi gasesc zbor cu escala in Budapesta. Pe drum, uitandu-ma pe geam, am confundat crucile dintr-un cimitir cu niste stupi de albine. In timp ce stateam in aeroport la noi si asteptam sa ne gaseasca cineva avion, mi-am adus aminte de The Amazing Race si cum se straduiesc concurentii sa gaseasca variante care sa-i duca cat mai repede la destinatie. Mi-ar placea sa particip la emisiunea aia.

In Praga ploua. Nu-mi plac norii. Cei negri si neprietenosi. Sa plece in alta parte, sa uite de orasul asta. Shoo!

Read Full Post »

Back 2

M-am întors…Nu-i prea fain, dar mai bine mă ocup de recapitulare:

  • am stat în total 13 zile la Praga
  • i-am cunoscut pe T.O. Bobe şi Adrian Popescu la o lectură scenică la Institutul Român. Am fost cu ei la masă, ne-am plimbat, am vorbit despre Praga (cum altfel?), cărţi, festivalul de la Frankfurt, apropo, 2008 e Anul Literaturii, edituri, profesori de latină etc.
  • într-un restaurant am văzut un personaj curios, un ceh slinos cu părul lung, căruia îi lipsea doar armura ca să semene cu unul din cavalerii din turnirele medievale; o matahală de om, cu privirea fixă, despre care am presupus că inventează în fiecare seară altă poveste de viaţă ca să-şi capete halba de bere.
  • am ajuns şi la PEN Club, la a doua lectură a scriitorilor, de data asta în cadru mai restrâns. Despre PEN Club nu ştiam mare lucru, se pare că filiala românească numără doar o mână de autori, aleşi pe sprânceană.
  • la sediul PEN-ului, am vorbit cu o băbuţă cu ochelari prea mari pentru dânsa, ce bifa conştiincioasă evenimentele ICR Praga la care participase şi care ronţăia uşurel, doar cu dinţii din faţă, nişte chipsuri. Aflasem că e româncă şi cum nici eu nu vorbeam cu nimeni, am zis că n-o fi foc de-i întrerup reveria…
  • am avut două zile pe care le-am petrecut în dulce leneveală
  • am citit doar Părintele Serghi (Tolstoi)- previzibil şi Pygmalion (Shaw)- delicios. Îmi place cuvântul delicios, are parfum interbelic.
  • am încercat (şi mi-a plăcut sau nu prea): migdale în zahăr ars (iamiiiiii!), îngheţata de caramel, cookies şi dulce de leche (iamiii!), berea cu miere şi berea roşie (biacs sau dabăl iu ti ef, diud!)
  • mers cu funicularul, văzut în oglinzi deformatoare, urcat până-ntr-un turn, văzut Praga de sus, păpat inimioare cu scorţişoară (adică skořiční srdečky), văzut ponei şi dorit ponei jucăuş.
  • de ziua mea, m-am trezit în reprize, la 4 şi la 7 şi un sfert, ultima dată ca să mergem să vedem podul deşert, fără oameni. Hihi! Super! Ziua a trecut ca oricare alta, cu mine indiferentă şi cântând cu patimă, da’ în gând: „Cine-i născut în februarie? Hai sus, hai sus….” Oare nu-i ăsta un semn de îmbătrânire, faptul că nu mă mai interesează ce vârstă fac?
  • în piaţa veche, la ceas, frântură din „discursul” unui ghid: „In order to read Kafka, you need time and patience”. ‘Ai, mă, că tu minţi!

Read Full Post »

Older Posts »