Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘melanj’ Category

Azi am făcut cunoştinţă cu o mâţă. Mă rog, ne mai întâlnisem noi şi înainte în camera plină de cărţi şi unde răsună numai muzică bună, dar azi a fost oficial: s-a uitat în ochii mei şi şi-a frecat căpşorul de piciorul meu. Se pare că mâţa asta are un obicei ciudat: ştie că-i face rău, dar continuă să mănânce pământ de la flori. Cam ca noi, stăpânii ei cică evoluaţi: îngurgităm ce ştim că ne dăunează (ca mine cu Sprite-ul ăla), suntem geloşi şi ranchiunoşi, suntem violenţi în gesturi şi vorbe, invidioşi şi temători.

Am terminat Cartea fericirii de Berberova şi mi-au plăcut: nasturii care se uită la oameni, personajele care beau cel puţin zece ceşti de ceai într-o singură după-amiază, serile petersburgheze de liliac, pierderea de sine în faţa unor lucruri mici, ca roua, de exemplu. Fericirea înţeleasă ca dăruire; neputinţa de împlinire fără Celălalt.

Nu înţeleg unele lucruri care mi se întâmplă, pe care le gândesc: azi am trecut pe lângă Palatul Parlamentului şi mi-l închipuiam pe tot în flăcări. La fel, în perioadele mele de insomnie (rare, mulţumesc zeilor!), îmi vin cele mai ciudate gânduri. Ultima dată, m-am trezit la 3 dimineaţa şi m-am surprins gândindu-mă la Maruca Cantacuzino. Aşa, pur şi simplu! Nu ştiu mare lucru despre ea, dar o vedeam frumoasă şi bântuind casa de la Tescani.

Mi-am descoperit un fel de jurnal de anul trecut în care-mi notam toate chestiile pe care mi le propuneam şi, în funcţie de cum decurgeau lucrurile, le bifam sau nu. Pe 10.04.2007 am scris de exemplu: De azi până pe 10.05.2007 cel puţin, nu voi mai bea sucuri acidulate. :)) Ştiu că e puţin, dar m-am ţinut de promisiune. Sau când mă abţineam să intru pe Mirc. Jucam Trivia ca o apucată. Acum m-am potolit, nu intru decât foaaaarte rar, dar atunci aveam o problemă: de dimineaţă până seara aş fi stat, încercând să fiu cât mai rapidă, la asta se rezumase pentru mine. Îmi plăcea să scriu tot ce aveam de făcut şi ce făceam până la urmă, chit că mă duceam la un film, la teatru, ieşeam la ceai, aveam de scris recenzie sau trebuia să plătesc lumina. Îmi dădea senzaţia că am o viaţă plină…

Ieri, la Sinaia, mi-am amintit cum mergeam acolo când eram mici, eu şi fratele meu, şi stăteam chiar lângă parc, la o rudă îndepărtată, care ne dădea să bem sirop de muguri şi de la care furam bomboane de mentă, seara, când mergeam să dormim.

Trebuie să scap de răceală, dar îmi place când vorbesc răguşit…

Reclame

Read Full Post »

Mărţişor şi soare

– m-am dus la Dalles cu gândul să-mi iau cercei şi m-am ales cu ceai. Da’ azi m-am revanşat şi am trei minunate perechi de cerceluşi.

– sâmbătă, în timp ce aşteptam o prietenă la fântână, am văzut un băieţel ştirb şi bucălat, îmbrăcat în galben, care râdea sadic în timp ce făcea baloane de săpun. M-am uitat urât la el şi-am vrut să-i asasinez un balon: oricum nu înţelegea nimic din ele.

– în pasaj la Universitate, o femeie vorbea cu vânzătoarea de la ziare: „N-am găsit deloc ziare sus. Sunt numai tonete de cărţi. Parc-au înnebunit”.

– ieri la SdC, mă uitam prin nişte foi ale lui Gabriel şi azi-noapte am avut cel mai straşnic vis: Ramona mă întreba foarte-foarte serioasă: „Ioana, data viitoare nu puteţi s-o invitaţi pe Tanti Roz? si io: Vreţi s-o invit? Bine, la următoarea ediţie…”. Când m-am trezit, am auzit două maşini buşindu-se afară, în stradă. Man e de vină, clar 😐 

Read Full Post »

Random de week-end

 

  • vineri seara am fost in sfarsit la Kilipirim si m-am ales cu: Fragmente dintr-un carnet gasit (M. Sebastian), Chipuri de oameni (G. Papini), Exuvii (Simona Popescu) si Corectii (J. Franzen). Am decis sa mai strang bani si pentru Gaudeamus. Pe drumul de intoarcere, in autobuz, m-am asezat langa un tip care, cand a vazut ca am scos Exuviile si citeam ce scria pe coperti si biografia, a inceput sa zambeasca si mi-a spus ca am facut o alegere foarte buna, ca doamna i-a fost profesoara la facultate, ca toti studentii o adorau. Am zambit si eu si am mai pus cateva intrebari despre ea, el imi raspundea si ne-am intors apoi fiecare la treburile noastre: el la muzica din casti, eu la rasfoit. Imi plac la nebunie intamplarile astea: oameni care isi zambesc unul altuia fara sa se cunoasca si totul porneste de la o carte.
  • am supravegheat un examen si am avut mai multe emotii decat candidatii. Duamneeeeee!
  • mi s-a spus ca arat ca un catel plouat si mi-era frig dar eram neastamparata. Nu stiu de ce. Note to self: the umbrella is my friend.
  • am reinceput sa citesc and i love it numa’ ca nu vreau s-o manii pe zana cartilor, asa ca astept sa vad ce se-ntampla.
  • I hate my DVD-Rom, it’s vicious and moody
  • am visat ciudatenii azi-noapte, cu gangsteri si impuscaturi, ca pe o harta de CS; lu’ frate-miu totusi nu i-ar fi placut, era si el pe-acolo.
  • trebuie sa-mi cumpar Sensi si cercei. Asa nu se mai poate!
  • am facut un maraton de Sex and the City cu vara-mea. Dupa obsesiile numite Amazing race, Grey’s Anatomy si Doamne-fereste, Gossip Girl, nu cred ca urmeaza decat Ally McBeal, desi inclin mai mult spre Felicity, dar nu gasesc de downloadat. Beware, we’re hungry for chick-related stuff. Somebody stop me! Im one step closer to becoming a Cosmo girl. Biacs!

Ma duc la cartea si muzica mea, nu neaparat in aceasta ordine, nu pot sa le fac pe amandoua in acelasi timp. 🙂

Read Full Post »

Tot un post despre Praga. Still under the influence…

Carti. Pai in primul rand am citit eu. Sebastian, ca si prima data cand am fost in Praga. Si tot in gradinile de sub castel, acompaniata de sunetele vioaie si, dupa umila-mi parere, corecte ale unui pian pregatit pentru vreo nunta, probabil. Apropo de nunti, cehii sunt in marea lor majoritate atei, deci fac nunta in orice zi a saptamanii.

Apoi au citit ceilalti. Prima data am vazut o fetita cu ghizdan in spate care mergea pe strada si citea Harry Potter. Si nu, nu s-a impiedicat cat timp am urmarit-o eu cu privirea. In tramvaiul 9 s-a urcat la un moment dat un tip cu ochi albastri si par valvoi (genul boem), cu un trenci al naibii de murdar, care, imediat ce tramvaiul a pornit, s-a apucat sa citeasca dintr-o carte de…electronica. Pfuaaa! La iesirea dintr-un magazin de suveniruri, un baiat citea Procesul (in engleza) in asteptarea familiei lui. Gardianul ce pazea camera cu Codex Gigas savura linistit un Raymond Chandler. Tot intr-un tramvai, n-am inteles cum se impleteau coditele rasta cu The Economist si Robinson Crusoe in tipa de maxim 25 de ani, ce privea pierduta pe fereastra. Mai jos, o fotografie de pe pod, al tipei asteia care canta la o ocarina, in timp ce citea. Nu stiu cum reusea sa urmareasca randurile, dar cantecelul era frumos.

pa040004.JPG

Draci. Am fost sa vad expozitia pentru Codex Gigas, cel mai mare manuscris din lume, sosit la Praga de la Stockholm. N-as fi vrut sa ratez evenimentul, asa ca ii multumesc mult lui vasgar pentru info. Legenda spune ca un calugar benedictin condamnat la moarte, a vrut sa-si rascumpere pacatele facand o copie a Bibliei intr-o singura noapte. Pe la miezul noptii, isi da insa seama ca nu va putea duce la bun sfarsit misiunea si ii cere ajutorul diavolului. Acesta il ajuta, iar la sfarsit, in semn de recunostinta, calugarul picteaza chipul salvatorului sau. Nu stiu ce insemna raul pentru oamenii din 1300, dar diavolul ala nu e deloc inspaimantator. In fine, erau niste informatii interesante cu privire la realizarea unei carti medievale si traseul acestui manuscris pana in Suedia.

Oite. Ma plimbam pe un bulevard aglomerat cand am vazut o tipa cu un sacutei de panza, pe care era o oita zambitoare cu o carte deasupra capului. Mai jos scria Protegete con los libros, marca fnac.

Pahare. Mai jos un domn care canta foarte frumos la pahare. Se termina cam brusc inregistrarea dar nu mai aveam spatiu.

 

Read Full Post »