Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘les mots qui dansent’ Category

19

Citesc jurnalul de la 19 ani al lui Julien Green şi zice aşa:

„En 1919, le jeune homme était farouche, fanatique, forcené, mais, dans ce qu’il écrit, que d’innocence et de prémonitions! A dix-neuf ans, on est très sérieux, à dix-neuf ans on est injuste pour cacher sa tendresse, on réfléchit, on a son indépendence d’esprit, son système d’idées, on croit découvrir ce que chacun a toujours découvert le premier, et cette naïveté se double d’intuitions fulgurantes. […] Relisant ces phrases qui m’arrivent de cet espace lointain, je vois que je me complaisais, comme souvent à cet âge, dans le romantisme de la solitude; j’ai refusé des mois de bonheur; la jeunesse est une armure contre le monde, mais si cette armure la protège, elle l’isole, et sans doute faut-il se laisser toucher pour s’épanouir et devenir ce que l’on est”.

La nouăşpe ani, eu nu eram serioasă. La 19 ani aveam fluturaşi în stomac şi făceam tot soiul de nebunii ca să-l întâlnesc cât mai des pe plăsmuitorul de lepidoptere. La 19 ani am ajuns la poliţia căminului pentru că una din colegele mele de cameră m-a făcut dubioasă (mă rog, mama ei mi-a zis asta) şi la poliţie, ăia râdeau de noi (de ele, eu plângeam :|) că nu ne înţelegem. La 19 ani, şuşoteam cu o colegă de la portugheză despre doi profesori: ne hlizeam pe seama şosetelor şi a poziţiei de dandy la catedră a unuia şi pe celălalt îl veneram, era zeul nostru. La 19 ani, mâncam pâine cu margarină când n-aveam bani; mai târziu, dar tot în timpul facultăţii, mă rafinasem: o dădusem pe salată de castraveţi… La 19 ani uram rusa; acum mă urăsc că n-o ştiu. 

La 19 ani credeam c-o să schimb lumea (credeam eu de la şaişpe…). Acum mă străduiesc să ţin pasul cu tot ce-mi doresc. Şi încerc să me laisser toucher pour m’épanouir.

Reclame

Read Full Post »

Îmi place soarele care tocmai a ieşit şi senzaţia pe care mi-o dă. Îmi place să cred că e consecinţa faptului că în ultimele zile am auzit melodii ca Zaraza, Sanie cu zurgălăi sau Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?, că am mirosit portocală arsă, că am văzut o lumânare arzând şi mi-am închipuit un bal cu rochii vaporoase şi fracuri si mazurci, că am desenat iepuraşi pe fiecare geam aburit pe care l-am văzut şi că am atins un pulovăr de mohair. Aş dansa, aş vorbi în şoaptă, aş sta la o masă într-un bar şi m-aş uita printr-un pahar la oameni.

Read Full Post »

Pasind timid II

Mon angine est passée, mais j’ai des rhumatismes dans le dos qui me font souffrir assez violemment. Je n’en continue pas moins à faire a la Bibliothèque ex-impériale des séances de quatre et cinq heures, ce qui n’est pas gai, au milieu du bruit, et avec une cravate!”

Gustave Flaubert, scrisoare catre Léonie Brainne, 15 februarie 1872

Correspondance 1953

Read Full Post »

Pasind timid I

„Les bibliotheques fascinent durablement ou ennuient profondement. C’est selon. Elles ennuient lorsqu’elles evoquent le silence des gorges qui voudraient se racler dans la salle d’etudes, le souvenir des jambes endolories sous la table de lecture, la silhouette un peu grise de la gardienne acariatre de ce temple qui sent le vieux papier et la morgue des passions. Elles fascineront pour peu qu’elles evoquent un quelque chose qui a ete ou dont on aurait voulu qu’il soit: la bibliotheque familiale qui peut se limiter dans la memoire a un mediocre rayonnage de bois blanc dans le salon ou trone la lumiere cathodique du televiseur ou qui, pour les enfants gates, evoque la piece du manoir ou du chateau et qui portait le nom de bibliotheque. Car en ces demeures ancestrales, il est une piece pour s’essayer aux armes, une autre pour faire de la musique, une troisieme pour les grands bals, et enfin la derniere, et la non moins imprtante, reservee a l’empire des livres”.

Olivier Poivre d’Arvor

Read Full Post »