Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘exercitiu de traducere’ Category

Vroiam să trăiesc printre cărţi. La 16 ani, în 1964, mi-am găsit o slujbă, după şcoală, la librăria Pygmalion, una din cele trei librării anglo-germane din Buenos Aires […]

Într-o dimineaţă, Jorge Luis Borges intră în librărie, însoţit de mama lui în vârstă de 88 de ani. Era celebru, dar eu nu citisem decât câteva poezii şi nuvele, şi nu eram prea entuziasmat de scriitura lui. Deşi era aproape orb, refuza să folosească un baston, şi-şi trecea mâna pe etajere ca şi cum degetele ar fi putut citi titlurile. Căuta cărţi care l-ar fi putut ajuta în studiul englezei, ultima sa pasiune, şi comandaserăm pentru el dicţionarul lui Skeat şi o versiune adnotată a unui vechi poem anglo-saxon „Bătălia de la Maldon”. Mama lui Borges se impacientă. „Oh, Georgie, spuse ea, nu înţeleg de ce îţi pierzi timpul cu engleza, în loc să studiezi ceva folositor, ca latina sau greaca!”. Într-un final, se întoarse spre mine şi-mi ceru mai multe cărţi. Le-am găsit pe unele, pe altele le-am notat, şi în drum spre ieşire, mă întrebă dacă eram ocupat seara, pentru că avea nevoie (spunea asta ca şi cum s-ar fi scuzat) de cineva care să-i citească, deoarece mama lui obosea repede de la un timp. I-am răspuns că mi-ar plăcea mult să fac asta.

Timp de doi ani, seara sau, dacă şcoala îmi permitea, şi dimineaţa, i-am citit lui Borges […]

Într-o povestire a lui Evelyn Waugh, un om, salvat de un altul din jungla amazoniană, este obligat de salvator să citească din Dickens, cu voce tare, pentru tot restul vieţii. N-am avut niciodată impresia că mă achit de o obligaţie, citindu-i lui Borges; experienţa semăna mai mult cu un fel de captivitate fericită. Eram încântat nu numai de textele pe care le descopeream prin el (unele dintre ele sunt acum printre preferatele mele), ci, mai ales, de comentariile lui, de o erudiţie extraordinară, deşi discretă, foarte amuzante, uneori dure, dar aproape întotdeauna indispensabile […]

„Există oameni care, atunci când citesc o carte, îşi amintesc, compară, evocă emoţii pe care le-au manifestat şi în lecturi precedente, spunea scriitorul argentinian Ezequiel Martinez Estrada. E una dintre cele mai fine forme de adulter”. Borges nu credea în bibliografiile sistematice şi încuraja asemenea lecturi adulterine […]

 

Borges mi-a povestit într-o zi că în timpul uneia din manifestaţiile populiste organizate de guvernul lui Perón, în 1950, împotriva opoziţiei intelectualiste, manifestanţii cântau: „pantofi, da, cărţi, nu”. Replica „pantofi, da, cărţi, da” nu convingea pe nimeni. Realitatea- dura şi atât de necesara realitate- era percepută în conflict cu lumea viselor şi evadării, reprezentată de cărţi. Sub acest pretext, şi cu un efect ridicat, dihotomia artificială între viaţă şi lectură este încurajată activ de cei care deţin puterea. Regimurile populare cer de la noi uitarea şi, prin urmare, tratează cărţile ca pe un lux inutil; regimurile totalitariste ne cer să nu gândim şi, prin urmare, interzic, ameninţă şi cenzurează; şi unele, şi altele, au nevoie ca noi să ne stupidizăm şi să ne acceptăm cu docilitatea degradarea […] În astfel de împrejurări, cititorii nu pot fi decât subversivi.

Une histoire de la lectureAlberto Manguel

 

 

Reclame

Read Full Post »