Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘de l’amour des livres’ Category

Paris

Aveam nevoie să mă deconectez de tot şi de toate şi ce bine c-am ajuns acolo! Primul lucru pe l-am văzut, Marché aux Puces, este şi unul din cele care mi-au plăcut cel mai mult: un târg imens cu cele mai vechi lucruri din lume (piese de mobilier, tacâmuri, haine, cărţi, păpuşi şi câte şi mai câte). Mie şi Iuliei ne-a plăcut să citim ce scriau oamenii de la sfârşitul secolului 19 pe vederile trimise prietenilor lor (o doamnă scria ceva despre cum a găsit ea ciuperci proaspete). Ar ieşi o cercetare faină pe piaţa asta. Plus c-ar fi un motiv excelent să trăieşti din plin à la française: croissante, brownies, brânză cât poftesc (da, şi d’aia cu mucegai, că nu mi-s scârboasă), clătite, gauffre şi bucătărie africană. Dac-ar fi să fac o ierarhie, probabil că picnicul de la ora 10 seara de pe Pont des Arts ar ieşi câştigător: am avut la noi o baghetă, diferite tipuri de brânză, roşii şi o sticlă de vin, vedere la bateaux-mouche-urile de pe Sena, spre Turnul Eiffel şi un grup vesel care cânta şi dansa. Divin!

A doua zi, am fost în Montmartre, unde am înnebunit-o pe Iulia tot uitându-mă după Tournée du Chat Noir şi, evident, cumpărându-mi semne de carte. Acum am o mulţime şi-s tare sexi, thank you very much! Am intrat şi-n Sacré Coeur da’ nu eram în dispo de căscat gura la picturi şi sculpturi. Pe acolo, mi s-a întâmplat şi un lucru de care n-o să vorbim în veci, da, Iulia? We shall never…

În următoarea zi, am fost la cimitirul Père Lachaise. Din păcate, n-am prea fost morbidă în ziua aia. Oricum, e impresionant. Am bifat (sună obscen, dar chiar asta am făcut pe harta cimitirului) pe Molière, Oscar Wilde, Enescu, Chopin, am căutat în zadar după Elvira Popescu şi i-am ratat pe Balzac şi Morrison pentru că devenise prea apăsător. După aia, nu mi-a mai ieşit nimic bine, am rătăcit pe drumuri. Aşa-mi trebuie, dacă n-am fost macabră, ci impresionabilă!

Ultima zi, shopping masiv. Am lăsat la FNAC my personal best în materie de sume de bani daţi dintr-o dată pe cărţi: 3 de specialitate (antropologie culinară, da), 3 de beletristică + una bucată din Le Petit Prince luată de la buchinişti.

Am făcut poze, am flanat pe străduţe cochete, m-am uitat la oameni în metrou, am asediat-o pe Iulia cu miros de vinete coapte (ea zice c-a trecut acum), am văzut un chinez care-şi făcea exerciţiile de respiraţie într-o dimineaţă rece, un bătrân care scria mic-mic pe un carneţel în faţă la Shakespeare and Sons, am subliniat nişte nume dintr-o bibliografie în cea mai frumoasă ceainărie, La fourmi ailée, am alergat câte un porumbel bezmetic, am mers mult, am visat mai puţin pentru că eram ocupată cu clipa şi am avut gânduri impure în trenul spre aeroport. Acum, pentru că încă nu mi s-au desfundat urechile de la avion (yeap, that sucks!), am impresia puţin că-s tot acolo, am imaginaţie bogată.

Reclame

Read Full Post »

Booktalks :)

Pe 13, in Club A, o sa fie fain. Veniti!

afis41

Read Full Post »

„Ah! Daca as avea un secretar pentru visele mele! Ce lucruri frumoase ar scrie!”

„Sa scrii asa cum sculpteaza Rodin”

„Sa insfaci de ceafa ideea fugara si sa-i strivesti nasul de hartie”.

„Cartile proaste trebuie frunzarite, cele bune trebuie scotocite”.

„…pastreaza-ti intotdeauna cugetul la inaltimea copacilor”.

„Viseaza lucruri mari: asta iti va ingadui sa faci macar cateva lucruri mititele”

„Ma plang si adineauri am vazut un copilas cu un picior de lemn izbind furios pamantul, pentru ca nu-i putea urma pe ceilalti copii”.

De ce m-oi fi oprit din Jurnalul lui Renard?

Oamenii vor sa fie ascultati, chit ca vorbesc despre copilul lor (adoptat) astmatic sau spatele care ii doare.  Oamenii sunt atat de usor de multumit…

Astazi un coleg mi-a spus ca sunt frrrrumos. Nu frumoasa, frrrrrumos. „Aiiii, ce frrrrrumos esti!” Aiiii, ce-mi plac francezii uneori cu limba lor indulcetita!

Read Full Post »

Book Lovers reloaded

Read Full Post »

Book Lovers

Tocmai au sosit:

Apprivoise-moi!

Nu stiu ce e cu domnu’, mie imi place cum fac dragoste cerul si pamantul 🙂

(Poze la poze 🙂 dintr-un montaj intitulat Book Lovers de la targul de carte de la Praga)

Read Full Post »

Regretase din nou Iaşul. Din ce în ce, Iaşul îi apărea ca singurul mediu pentru suflet: acolo numai, sufletul trăia, ca o carte în biblioteca ei. Bucureştiul nu însemna decât o febrilă inactivitate, sau o activitate superficială, o activitate de profesii, nu de suflete.

Cum poţi iubi la Bucureşti ?

Cum poţi avea la Bucureşti- când sufletul e mereu brutalizat de năvala celora care trăiesc nu cot la cot, ci ghiont la ghiont-, reculegerea de celulă monahală în care s-aprinde dragostea ca o lumină de candelă pentru icoanele secrete, pentru adoraţiile şi rugile solitare ?

Nu puteai fi singur la Bucureşti, nici noaptea. Atunci cum poţi iubi la Bucureşti, când dragostea e reculegerea cea mai lăuntrică a fiinţei, şi când Bucureştiul tocmai această reculegere ţi-o interzice şi ţi-o sfarmă cu brutalitatea lui copitată.

Bucureştiul, oraşul-bâlci! Totul e de vânzare, totul e marfă şi toţi sunt negustorii unei mărfi. De asta urlă Bucureştiul cu gura până la urechi, de asta cetăţenii lui se zbat, aleargă şi se ghiontesc în frigurile unei necontenite concurenţe, cercând numai prin zgomot şi stridenţă să-şi atragă clientela pentru marfa din baracă; de asta, şi în clipele de singurătate din preajma somnului sufletul avea o trepidaţie  saltată de paiaţă, a cărei sfoară o zmuncea mereu duhul de bâlci care stăpânea Capitala”.

 

Ionel Teodoreanu- Bal mascat

 

Şi totuşi, câtă nevoie avem noi de zgomot…

Şi cum să nu iubeşti Bucureştiul? Cum să nu-ţi fie dor de el?

Read Full Post »

  • Am cunoscut pe Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa şi Andi Vasluianu. Am stat mai mult timp cu ei, adică. Komartin (ştiu că-s clişee, da’ o să mă ierte!) e un revoltat- şi-n poezie ca şi-n viaţă, scrie noaptea şi pare mereu gata să experimenteze. Nu cred că-l poate şoca ceva, dar sper c-au rămas destule lucruri care să-l atingă. Răzvan e mai serios (aşa pare, cel puţin), poate mai liniştit; la lectură, a citit cumva sacadat. Andi Vasluianu, venit pentru proiecţia California Dreamin din cadrul festivalului de film european, e foarte simpatic, adaptabil şi cald. Go, Andi!
  • Târgul a fost organizat într-o hală industrială, unde sala principală mirosea a eclere, aripa dreaptă a mâncare şi cea stângă a nimic 🙂
  • L-am ratat pe Per Petterson, dar am degustat vin de Burgundia (biacs!)
  • Mi-a plăcut un fotomontaj- Book Lovers; poze niet, sunt pe aparatul institutului.
  • Standul României a fost organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor care a prezentat cărţi interesante (din pozele mele: clasici- Rebreanu, C. Petrescu, Bacovia, Alecsandri etc; contemporani: Cărtărescu, Vişniec, Ioan T. Morar, Ion Manolescu etc). Cărţile nu puteau fi vândute, din câte am înţeles toate ţările invitate- printre care şi noi- aveau acelaşi regim. Singurele puse în vânzare erau traducerile în cehă ale romanului lui Petru Cimpoieşu, Simion Liftnicul, care a obţinut în 2007 premiul Magnesia Litera, una dintre cele mai importante distincţii literare de pe scena literară cehă, şi ale unei antologii de dramaturgie contemporană, care le cuprindea, printre alţii, pe Lia Bugnar, Gianina Cărbunariu şi Alina Nelega.
  • Tara invitată a fost Spania, dar cum interesul meu pentru această ţară nu e deloc ridicat, n-am aruncat prea multe priviri într-acolo. Am încercat doar să urmăresc o conferinţă despre statutul literaturii spaniole şi latino-americane în lume, dar a fost destul de obositor şi-am renunţat rapid.
  • Am vrut să văd două filme: Onegin şi Blood Wedding, dar cehii au prostul obicei de a dubla tot. Mmm, şi la noi s-ar putea face aşa ceva: filme, muzică, artele merg mână-n mână…
  • Tema târgului a fost Dragoste şi pasiune în literatură.

Tot despre cărţi:

  • N-am citit nimic (dar parcă nici nu mi-a lipsit!), am lăsat Sebastian la pagina 50.
  • Mi-am cumpărat o singură carte, Ivan Klima- My Golden Trades, de la Anagram, una din cele mai faine librării din Praga. Am mai descoperit una, Globe, şi tare-mi venea să mă mut acolo…

Read Full Post »

Older Posts »