Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘de l’amour des livres’ Category

Paris

Aveam nevoie să mă deconectez de tot şi de toate şi ce bine c-am ajuns acolo! Primul lucru pe l-am văzut, Marché aux Puces, este şi unul din cele care mi-au plăcut cel mai mult: un târg imens cu cele mai vechi lucruri din lume (piese de mobilier, tacâmuri, haine, cărţi, păpuşi şi câte şi mai câte). Mie şi Iuliei ne-a plăcut să citim ce scriau oamenii de la sfârşitul secolului 19 pe vederile trimise prietenilor lor (o doamnă scria ceva despre cum a găsit ea ciuperci proaspete). Ar ieşi o cercetare faină pe piaţa asta. Plus c-ar fi un motiv excelent să trăieşti din plin à la française: croissante, brownies, brânză cât poftesc (da, şi d’aia cu mucegai, că nu mi-s scârboasă), clătite, gauffre şi bucătărie africană. Dac-ar fi să fac o ierarhie, probabil că picnicul de la ora 10 seara de pe Pont des Arts ar ieşi câştigător: am avut la noi o baghetă, diferite tipuri de brânză, roşii şi o sticlă de vin, vedere la bateaux-mouche-urile de pe Sena, spre Turnul Eiffel şi un grup vesel care cânta şi dansa. Divin!

A doua zi, am fost în Montmartre, unde am înnebunit-o pe Iulia tot uitându-mă după Tournée du Chat Noir şi, evident, cumpărându-mi semne de carte. Acum am o mulţime şi-s tare sexi, thank you very much! Am intrat şi-n Sacré Coeur da’ nu eram în dispo de căscat gura la picturi şi sculpturi. Pe acolo, mi s-a întâmplat şi un lucru de care n-o să vorbim în veci, da, Iulia? We shall never…

În următoarea zi, am fost la cimitirul Père Lachaise. Din păcate, n-am prea fost morbidă în ziua aia. Oricum, e impresionant. Am bifat (sună obscen, dar chiar asta am făcut pe harta cimitirului) pe Molière, Oscar Wilde, Enescu, Chopin, am căutat în zadar după Elvira Popescu şi i-am ratat pe Balzac şi Morrison pentru că devenise prea apăsător. După aia, nu mi-a mai ieşit nimic bine, am rătăcit pe drumuri. Aşa-mi trebuie, dacă n-am fost macabră, ci impresionabilă!

Ultima zi, shopping masiv. Am lăsat la FNAC my personal best în materie de sume de bani daţi dintr-o dată pe cărţi: 3 de specialitate (antropologie culinară, da), 3 de beletristică + una bucată din Le Petit Prince luată de la buchinişti.

Am făcut poze, am flanat pe străduţe cochete, m-am uitat la oameni în metrou, am asediat-o pe Iulia cu miros de vinete coapte (ea zice c-a trecut acum), am văzut un chinez care-şi făcea exerciţiile de respiraţie într-o dimineaţă rece, un bătrân care scria mic-mic pe un carneţel în faţă la Shakespeare and Sons, am subliniat nişte nume dintr-o bibliografie în cea mai frumoasă ceainărie, La fourmi ailée, am alergat câte un porumbel bezmetic, am mers mult, am visat mai puţin pentru că eram ocupată cu clipa şi am avut gânduri impure în trenul spre aeroport. Acum, pentru că încă nu mi s-au desfundat urechile de la avion (yeap, that sucks!), am impresia puţin că-s tot acolo, am imaginaţie bogată.

Read Full Post »

Booktalks :)

Pe 13, in Club A, o sa fie fain. Veniti!

afis41

Read Full Post »

„Ah! Daca as avea un secretar pentru visele mele! Ce lucruri frumoase ar scrie!”

„Sa scrii asa cum sculpteaza Rodin”

„Sa insfaci de ceafa ideea fugara si sa-i strivesti nasul de hartie”.

„Cartile proaste trebuie frunzarite, cele bune trebuie scotocite”.

„…pastreaza-ti intotdeauna cugetul la inaltimea copacilor”.

„Viseaza lucruri mari: asta iti va ingadui sa faci macar cateva lucruri mititele”

„Ma plang si adineauri am vazut un copilas cu un picior de lemn izbind furios pamantul, pentru ca nu-i putea urma pe ceilalti copii”.

De ce m-oi fi oprit din Jurnalul lui Renard?

Oamenii vor sa fie ascultati, chit ca vorbesc despre copilul lor (adoptat) astmatic sau spatele care ii doare.  Oamenii sunt atat de usor de multumit…

Astazi un coleg mi-a spus ca sunt frrrrumos. Nu frumoasa, frrrrrumos. „Aiiii, ce frrrrrumos esti!” Aiiii, ce-mi plac francezii uneori cu limba lor indulcetita!

Read Full Post »

Book Lovers reloaded

Read Full Post »

Book Lovers

Tocmai au sosit:

Apprivoise-moi!

Nu stiu ce e cu domnu’, mie imi place cum fac dragoste cerul si pamantul 🙂

(Poze la poze 🙂 dintr-un montaj intitulat Book Lovers de la targul de carte de la Praga)

Read Full Post »

Regretase din nou Iaşul. Din ce în ce, Iaşul îi apărea ca singurul mediu pentru suflet: acolo numai, sufletul trăia, ca o carte în biblioteca ei. Bucureştiul nu însemna decât o febrilă inactivitate, sau o activitate superficială, o activitate de profesii, nu de suflete.

Cum poţi iubi la Bucureşti ?

Cum poţi avea la Bucureşti- când sufletul e mereu brutalizat de năvala celora care trăiesc nu cot la cot, ci ghiont la ghiont-, reculegerea de celulă monahală în care s-aprinde dragostea ca o lumină de candelă pentru icoanele secrete, pentru adoraţiile şi rugile solitare ?

Nu puteai fi singur la Bucureşti, nici noaptea. Atunci cum poţi iubi la Bucureşti, când dragostea e reculegerea cea mai lăuntrică a fiinţei, şi când Bucureştiul tocmai această reculegere ţi-o interzice şi ţi-o sfarmă cu brutalitatea lui copitată.

Bucureştiul, oraşul-bâlci! Totul e de vânzare, totul e marfă şi toţi sunt negustorii unei mărfi. De asta urlă Bucureştiul cu gura până la urechi, de asta cetăţenii lui se zbat, aleargă şi se ghiontesc în frigurile unei necontenite concurenţe, cercând numai prin zgomot şi stridenţă să-şi atragă clientela pentru marfa din baracă; de asta, şi în clipele de singurătate din preajma somnului sufletul avea o trepidaţie  saltată de paiaţă, a cărei sfoară o zmuncea mereu duhul de bâlci care stăpânea Capitala”.

 

Ionel Teodoreanu- Bal mascat

 

Şi totuşi, câtă nevoie avem noi de zgomot…

Şi cum să nu iubeşti Bucureştiul? Cum să nu-ţi fie dor de el?

Read Full Post »

  • Am cunoscut pe Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa şi Andi Vasluianu. Am stat mai mult timp cu ei, adică. Komartin (ştiu că-s clişee, da’ o să mă ierte!) e un revoltat- şi-n poezie ca şi-n viaţă, scrie noaptea şi pare mereu gata să experimenteze. Nu cred că-l poate şoca ceva, dar sper c-au rămas destule lucruri care să-l atingă. Răzvan e mai serios (aşa pare, cel puţin), poate mai liniştit; la lectură, a citit cumva sacadat. Andi Vasluianu, venit pentru proiecţia California Dreamin din cadrul festivalului de film european, e foarte simpatic, adaptabil şi cald. Go, Andi!
  • Târgul a fost organizat într-o hală industrială, unde sala principală mirosea a eclere, aripa dreaptă a mâncare şi cea stângă a nimic 🙂
  • L-am ratat pe Per Petterson, dar am degustat vin de Burgundia (biacs!)
  • Mi-a plăcut un fotomontaj- Book Lovers; poze niet, sunt pe aparatul institutului.
  • Standul României a fost organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor care a prezentat cărţi interesante (din pozele mele: clasici- Rebreanu, C. Petrescu, Bacovia, Alecsandri etc; contemporani: Cărtărescu, Vişniec, Ioan T. Morar, Ion Manolescu etc). Cărţile nu puteau fi vândute, din câte am înţeles toate ţările invitate- printre care şi noi- aveau acelaşi regim. Singurele puse în vânzare erau traducerile în cehă ale romanului lui Petru Cimpoieşu, Simion Liftnicul, care a obţinut în 2007 premiul Magnesia Litera, una dintre cele mai importante distincţii literare de pe scena literară cehă, şi ale unei antologii de dramaturgie contemporană, care le cuprindea, printre alţii, pe Lia Bugnar, Gianina Cărbunariu şi Alina Nelega.
  • Tara invitată a fost Spania, dar cum interesul meu pentru această ţară nu e deloc ridicat, n-am aruncat prea multe priviri într-acolo. Am încercat doar să urmăresc o conferinţă despre statutul literaturii spaniole şi latino-americane în lume, dar a fost destul de obositor şi-am renunţat rapid.
  • Am vrut să văd două filme: Onegin şi Blood Wedding, dar cehii au prostul obicei de a dubla tot. Mmm, şi la noi s-ar putea face aşa ceva: filme, muzică, artele merg mână-n mână…
  • Tema târgului a fost Dragoste şi pasiune în literatură.

Tot despre cărţi:

  • N-am citit nimic (dar parcă nici nu mi-a lipsit!), am lăsat Sebastian la pagina 50.
  • Mi-am cumpărat o singură carte, Ivan Klima- My Golden Trades, de la Anagram, una din cele mai faine librării din Praga. Am mai descoperit una, Globe, şi tare-mi venea să mă mut acolo…

Read Full Post »

Literară

Am fost la premiile revistei Observator Cultural. „Ca să văd cum e”. Nu cred că mai merg altădată. La orice fel de premii. Prea multe discursuri pompoase şi elucubrante pe alocuri (a zis cineva la un moment dat ceva despre velocitatea intuitivă), prea mult teribilism şi orgolii nemăsurate (venise Emil Constantinescu dar când prezentatorul a citit din mulţumirile pe care unul dintre câştigători le adresa lui Traian Băsescu, s-a ridicat ca un copil şi-a plecat). Pe de altă parte, în stânga mea, erau două personaje însetate care-şi pasau cu nonşalanţă o sticlă de Jack Daniels. Horia Ursu, câştigător a două premii (pentru proză şi cel al cititorilor) a zis: M-aş fi aşteptat să văd mai multă lume aici. Dar cu cât e mai puţină, cu atât mă simt eu mai bine”. Superbe au fost doar Maria Răducanu, care cântă la fel de bine în engleză, spaniolă şi rusă şi Ada Milea cu nişte colinde horror şi neepuizatul „Ceauşescu…e în sală”. O veste bună: Observatorul îşi schimbă faţa de pe net şi au şi un proiect fain pe on-line, de traducere a unor autori români în şapte limbi. Din aprilie.

Două citate dintr-un frumos eseu al lui Adrian Mihalache, publicat în Lettre Internationale: „Biblioteca este mărturia unei deveniri”; „Cărţile cele mai vizibile dintr-o bibliotecă sunt şi cele mai frumoase, albumele de artă, ediţiile somptuoase. […] În formate mari, incomode, încastrate deseori în casete, te fereşti să le răsfoieşti într-o doară, de teamă ca nu cumva să le doară”. Eu n-am cărţi din astea, dar am şi eu foarte mare grijă de ale mele. Chiar mă întreb dacă voi primi vreodată volumele pe care le-am împrumutat. De fiecare dată când mi se înapoiază o carte, am cumplita senzaţie că nu mai e a mea. Îmi place să le posed, să le însemnez, să le strâng în braţe (mai rar). Aş vrea să revin la unele, să le citesc în alte momente pe altele, să aştept clipe potrivite pentru celelalte.

În continuare nu pot să citesc şi să ascult muzică în acelaşi timp: am încercat şi azi cu Viaţa mea cu Mozart, ascultând CD-ul aferent. Nu pot. Cred că e nevoie de două sensibilităţi diferite, doar muzica te face să închizi ochii şi să pluteşti, în timp ce pentru citit, trebuie să-i păstrezi mereu deschişi, nu?

Read Full Post »

Cuvinte pentru suflet:

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni, îl ai odată cu viaţa„.

Există totuşi un alt fel de râs creator. E vorba de umor. Oamenii care sunt dăruiţi cu acest simţ al umorului sunt dintre cei mai buni. Râsul lor este o bucată din dorul nostru de viaţă„.

Încrederea în puterile noastre, în însuşirile proprii este absolut necesară unei vieţi rodnice, cu condiţia ca această încredere să nu treacă dincolo de limitele fireşti ale făpturii noastre neîmplinite. Din lipsa de conştiinţă a omului a născut această stare de tristă suferinţăa vieţii morale, care se exprimă prin trufie„.

Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat […] Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunţe pentru a-şi întări făptura atât de goală şi nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaştinile netulburate. Ah, omule, cum îţi mai miroase sufletul de la distanţă!

E mai greu să lupţi împotriva ta decât împotriva altuia. Când ai pornit pe drumul sforţării de a risipi urâtul din tine, să nu trăieşti prin alţii, să nu-i întrebi şi mai ales să nu aştepţi sfatul lor; ridică-te singur„.

Suferinţa adevărată este înaltă, calmă, bogată, cerească. Dumnezeu a aburit viaţa cu sufletul şi cu daruri minunate„.

Omul, aşa cum l-a creat Dumnezeu, închide în el frumuseţi nebănuite. Numai să le ştie lucra până ce urâtul nu-l îneacă„.

„Supusă unui destin al pasiunii, ea (femeia) este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai insemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi viaţa şi totodată nevoia de dăruire dezinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn„.

Omul este o existenţă care îşi poartă frumuseţile cu luptă„.

Gând:

Cred că oamenii care mor tineri au avut mai puţine păcate de răscumpărat în timpul vieţii decât cei care se sting la vârstă mai înaintată.

Amintire:

„Eu am căderi mistice şi ei au înălţări laice” (Dan Puric).

Întâmplare:

Acum două nopţi am visat-o pe mătuşa mea. Azi am vorbit cu ea şi mi-a zis că s-a gândit la mine acum două zile. Ne atingem, totuşi, într-un fel…

Senzaţie:

Uneori am crengi pline de flori roz şi albe, care râd în soare şi-i împing pe ceilalţi pomişori să se înalţe să m-atingă.

Dăruite toate de o carte: Îndemn la simplitate, Ernest Bernea

Read Full Post »

Vroiam să trăiesc printre cărţi. La 16 ani, în 1964, mi-am găsit o slujbă, după şcoală, la librăria Pygmalion, una din cele trei librării anglo-germane din Buenos Aires […]

Într-o dimineaţă, Jorge Luis Borges intră în librărie, însoţit de mama lui în vârstă de 88 de ani. Era celebru, dar eu nu citisem decât câteva poezii şi nuvele, şi nu eram prea entuziasmat de scriitura lui. Deşi era aproape orb, refuza să folosească un baston, şi-şi trecea mâna pe etajere ca şi cum degetele ar fi putut citi titlurile. Căuta cărţi care l-ar fi putut ajuta în studiul englezei, ultima sa pasiune, şi comandaserăm pentru el dicţionarul lui Skeat şi o versiune adnotată a unui vechi poem anglo-saxon „Bătălia de la Maldon”. Mama lui Borges se impacientă. „Oh, Georgie, spuse ea, nu înţeleg de ce îţi pierzi timpul cu engleza, în loc să studiezi ceva folositor, ca latina sau greaca!”. Într-un final, se întoarse spre mine şi-mi ceru mai multe cărţi. Le-am găsit pe unele, pe altele le-am notat, şi în drum spre ieşire, mă întrebă dacă eram ocupat seara, pentru că avea nevoie (spunea asta ca şi cum s-ar fi scuzat) de cineva care să-i citească, deoarece mama lui obosea repede de la un timp. I-am răspuns că mi-ar plăcea mult să fac asta.

Timp de doi ani, seara sau, dacă şcoala îmi permitea, şi dimineaţa, i-am citit lui Borges […]

Într-o povestire a lui Evelyn Waugh, un om, salvat de un altul din jungla amazoniană, este obligat de salvator să citească din Dickens, cu voce tare, pentru tot restul vieţii. N-am avut niciodată impresia că mă achit de o obligaţie, citindu-i lui Borges; experienţa semăna mai mult cu un fel de captivitate fericită. Eram încântat nu numai de textele pe care le descopeream prin el (unele dintre ele sunt acum printre preferatele mele), ci, mai ales, de comentariile lui, de o erudiţie extraordinară, deşi discretă, foarte amuzante, uneori dure, dar aproape întotdeauna indispensabile […]

„Există oameni care, atunci când citesc o carte, îşi amintesc, compară, evocă emoţii pe care le-au manifestat şi în lecturi precedente, spunea scriitorul argentinian Ezequiel Martinez Estrada. E una dintre cele mai fine forme de adulter”. Borges nu credea în bibliografiile sistematice şi încuraja asemenea lecturi adulterine […]

 

Borges mi-a povestit într-o zi că în timpul uneia din manifestaţiile populiste organizate de guvernul lui Perón, în 1950, împotriva opoziţiei intelectualiste, manifestanţii cântau: „pantofi, da, cărţi, nu”. Replica „pantofi, da, cărţi, da” nu convingea pe nimeni. Realitatea- dura şi atât de necesara realitate- era percepută în conflict cu lumea viselor şi evadării, reprezentată de cărţi. Sub acest pretext, şi cu un efect ridicat, dihotomia artificială între viaţă şi lectură este încurajată activ de cei care deţin puterea. Regimurile populare cer de la noi uitarea şi, prin urmare, tratează cărţile ca pe un lux inutil; regimurile totalitariste ne cer să nu gândim şi, prin urmare, interzic, ameninţă şi cenzurează; şi unele, şi altele, au nevoie ca noi să ne stupidizăm şi să ne acceptăm cu docilitatea degradarea […] În astfel de împrejurări, cititorii nu pot fi decât subversivi.

Une histoire de la lectureAlberto Manguel

 

 

Read Full Post »

Older Posts »