Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘chiseaua cu dulceata’ Category

Identitate

„…mi-am dat seama ca nasul nostru, ca papilele noastre gustative erau peste masura de sensibile la aromele, la miresmele, la gusturile care ne-au leganat prima copilarie: parfumul borsului, mirosul imbatator al musacalei, extazul olfactiv care ne cuprinde cand, in bucatarie, sunt copti ardeii… Si mai ales acea senzatie cada, intima, pe care ne-o da mamaliga sau o farfurie plina cu sarmale cu miros imbatator. Toate aceste senzatii declanseaza in noi ecouri izvorate dintr-un imaginar pe care-l avem in comun, cel al unui univers insesizabil, dar iremediabil romanesc”.

Sanda Nitescu– Un fir de marar si cerul albastru

Uite asa si eu ma simt romanca atunci cand adulmec.  Ca deunazi, cand am simtit miros de ardei umpluti (ce-i mai uram cand eram mica) si, mai departe, de mancare de rosii si mi s-a facut o pofta teribila. Tata e un bucatar excelent, dar numai mamei ii iesea crusta aia de pe cozonac, pe care o mancam mereu ultima. Si iarasi, nimanui n-o sa-i iasa „zdrentele” din ciorba acra pe care o savuram vara,  sub gutui, la tara. Doar ea, mamaie, cunostea tainele. Si chiar cred ca e un lucru fantastic ca noi, romanii, purtam inauntru aceste miresme magice.

Reclame

Read Full Post »

„Ah! Daca as avea un secretar pentru visele mele! Ce lucruri frumoase ar scrie!”

„Sa scrii asa cum sculpteaza Rodin”

„Sa insfaci de ceafa ideea fugara si sa-i strivesti nasul de hartie”.

„Cartile proaste trebuie frunzarite, cele bune trebuie scotocite”.

„…pastreaza-ti intotdeauna cugetul la inaltimea copacilor”.

„Viseaza lucruri mari: asta iti va ingadui sa faci macar cateva lucruri mititele”

„Ma plang si adineauri am vazut un copilas cu un picior de lemn izbind furios pamantul, pentru ca nu-i putea urma pe ceilalti copii”.

De ce m-oi fi oprit din Jurnalul lui Renard?

Oamenii vor sa fie ascultati, chit ca vorbesc despre copilul lor (adoptat) astmatic sau spatele care ii doare.  Oamenii sunt atat de usor de multumit…

Astazi un coleg mi-a spus ca sunt frrrrumos. Nu frumoasa, frrrrrumos. „Aiiii, ce frrrrrumos esti!” Aiiii, ce-mi plac francezii uneori cu limba lor indulcetita!

Read Full Post »

La superlativ

Cea mai, cele mai, pentru mine… 

Cea mai bună replică dintr-un film: “Why are you running with a book? / …For balance, I guess”

Cea mai plăcută senzaţie: să pui o scrisoare într-un plic, să ştii ca ea va trece din mână în mână, va sta cuminte la locul ei şi, la capătul unui drum lung-lung, se va odihni în două mâini calde şi sub doi ochi miraţi ca florile trezite de rouă, ce vor vedea steluţe şi vor citi tânguiri.

Cel mai înţelept lucru: Ridică-te (din groapă; nu mai săpa!) şi Respiră!

Cea mai bună zi din săptămână: azi

Cea mai frumoasă melodie: One more cup of coffee

Cel mai plăcut sunet: bătăile inimii şi picăturile de ploaie lovindu-se de pervazul ferestrei

Cea mai chinuitoare sete: libido sciendi

Cea mai bună mâncare: mămăliguţa cu brânză şi smântână şi salamul de biscuiţi.

Cea mai neaşteptată stare: să simţi cum creşti

Cel mai mândru necuvântător: pinguinul Mişa, certo. Mmmm, şi furnicile, şi huhurezii bărboşi, suricatele şi căluţii de mare.

Cel mai fain miros: Sensi my love şi pielea (celuilalt). Şi dulceaţa cu scorţişoară, muşchiul umed, fericirea. Iar m-am pierdut…

Azi e o zi frumoasă, ceea ce vă doresc şi vouă  🙂

Read Full Post »

Ieri a venit tata. Nu a văzut deloc unde am stat de când m-am mutat ca tot omu’, în chirie. În cămin a tot fost. Trebuia fie să-mi aducă, fie să ia înapoi frigiderul. Am reuşit să-l conving într-un final apoteotic că e bine să vadă cum m-am instalat în Bucureşti, să nu-şi facă griji. Pe drumul dintre gară şi Baba Novac, în 133, şi-a adus brusc aminte că e aproape acelaşi drum cu cel pe care-l făcea înainte de ’89, când venea la Bucureşti să cumpere carne. La noi nu se găsea. Zicea că la un moment dat, avea la el 1000 de lei, toţi pentru carne. Merge la magazin, îşi opreşte 30 de lei pentru biletul de tren şi pe restul îi cheltuie. Când ajunge acasă, văzând cât de mult a adus (sau că în orice caz nu s-a întors cu mâinile goale), mama şi mamaia mea izbucnesc în lacrimi. Tata se schimbă şi găseşte în buzunarul hainei încă 10 lei. Se lipiseră probabil de cei 30 opriţi pentru tren. A fost supărat. Putea să cumpere şi mai mult. Si-a adus aminte şi unde era alimentara respectivă, undeva pe gangul dintre McDo şi Everest. Cred că noi, cei din generaţia asta a mea, o să ardem în iad, undeva. Îmi venea să plâng, să mă bat, să mă cert că nu sunt mai… altfel, că iau totul ca şi cum mi se cuvine.

Am fost cu el la târgul din Amzei. Frumos mai mirosea acolo… Tocmai începuse să ningă, şi mirosul de brad se amesteca delicios cu cel de pastramă de oaie, cârnaţi de Pleşcoi sau brânză de burduf. N-am rezistat şi mi-am băgat nasul în borcănelele cu dulceaţă de rubarbă, de vinete, gogonele şi porumbele. Si mi-am cumpărat cercei.

Read Full Post »