Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2009

Doar să fac

Întotdeauna am avut senzaţia că vorbesc prea mult şi prea devreme, de altfel, despre ceea ce vreau să fac, despre ce am de gând să fac, mai bine spus. M-aş minţi dacă aş spune că aştept aşa orice fel de reacţie, caut o încurajare, un “oau”. Vorbesc despre lucrurile astea, nefăcute încă, nişte proiecte, mai mici sau mai mari, şi dintr-o nevoie de sinceritate. Habar n-am de ce îi zic aşa, dar aşa mi-a venit. Şi-mi dau seama că atunci când am tăcut şi doar le-am făcut, chiar în ziua când le-am “zămislit” sau la puţin timp după, lucrurile alea au avut cu adevărat o valoare. Deşi poate fi acceptat faptul că simţim nevoia de a împărtăşi, vorbim totuşi prea mult despre planurile noastre. Verbalizarea nu înseamnă neapărat şi că ele vor fi puse în practică, de cele mai multe ori le uităm, energia noastră risipindu-se odată cu articularea cuvintelor. Mai mult, atunci când ajungem să vorbim despre planurile noastre, înseamnă c-am avut timp să reflectăm la rezultate, cât de fericiţi vom fi sau cât de bucuroşi o să fie ceilalţi. Deci nu numai spontaneitatea e ucisă, ci şi surpriza.

Reclame

Read Full Post »

Angrenaţi

Aţi văzut cât de teamă ne e să rămânem, fie şi pentru câteva clipe, cu noi înşine? Atât de teamă încât am face orice să scăpăm de povara de a ne cunoaşte mai bine. De asta ne cântă mereu ceva în urechi, la televizor urlă întotdeauna cineva, că ascultăm sau nu. Ca să nu fim singuri, pentru că ne e frică de gândurile noastre. Altădată erau căutate şi preţuite momentele de singurătate şi linişte. E atât de nenaturală angoasa asta, acest mal de siècle global, şi, totuşi, prea multe lucruri au devenit “normale” ca să ne mai mirăm. Nu mai există limite, nu mai avem obligaţii, ci doar drepturi, nu mai avem răbdare, suntem mai articulaţi dar goi pe dinăuntru. Nimic nu ne afectează cu adevărat pentru că nu ne dăm osteneala să filtrăm; însetaţi să “experimentăm” cât mai multe, tot ceea ce ni se întâmplă se loveşte de o suprafaţă opacă. Ne uităm în oglindă, dar nu ne oglindim. Nu avem timp să ne dăm seama ce gândim sau ce simţim pentru că alergăm mereu – alergători profesionişti la suta de metri garduri. De maraton n-avem timp, mai bine curse mici şi profitabile.

Read Full Post »