Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2009

Vinovăţie

Mă uitam printre fotografiile vechi ale mamei mele şi nu recunoşteam decât câteva figure. Mă cuprindea panica când îmi dădeam seama că deşi cunosc câteva nume şi legăturile dintre posesorii lor, nu le pot asocia cu figuri. Am auzit vorbindu-se despre ei, ce e drept, prea puţin, nu ştiu cine au fost oamenii ăştia, familia mea, nu m-a interesat şi-acum nu mai e decât un singur om (din familia mea apropiată) care ar putea să-mi spună câte ceva, şi e doar cu 10 ani mai mare. Şi-mi pare rău că n-am întrebat mai devreme, de când m-au fascinat prima dată pozele astea: cine e el şi cine ea? Cu ce se ocupau? Cine, de ce, când, cum?

P9260022-600

P9260034-600

P9260036-600

Bunica mea e in stanga in toate trei pozele

P9260037-600

P9260039-600

P9260040-600

Bunica mea cu unchiul meu, cel mai probabil

P9260041-600

Bunicii mei cu unchiul si matusa mea

De ce oare mi-a fost întotdeauna ruşine să-i întreb pe părinţii mei ce au făcut înainte să apar eu? Am citit scrisori de când mama avea 20 de ani, am văzut vederi pe care le trimitea din Europa şi n-am întrebat-o niciodată. Pe tata mi-e şi mai ruşine să-l întreb. Îmi tot spun că e o tâmpenie, dar aştept o ocazie să vorbească singur despre cum era când era el tânăr.

Reclame

Read Full Post »

Paris

Aveam nevoie să mă deconectez de tot şi de toate şi ce bine c-am ajuns acolo! Primul lucru pe l-am văzut, Marché aux Puces, este şi unul din cele care mi-au plăcut cel mai mult: un târg imens cu cele mai vechi lucruri din lume (piese de mobilier, tacâmuri, haine, cărţi, păpuşi şi câte şi mai câte). Mie şi Iuliei ne-a plăcut să citim ce scriau oamenii de la sfârşitul secolului 19 pe vederile trimise prietenilor lor (o doamnă scria ceva despre cum a găsit ea ciuperci proaspete). Ar ieşi o cercetare faină pe piaţa asta. Plus c-ar fi un motiv excelent să trăieşti din plin à la française: croissante, brownies, brânză cât poftesc (da, şi d’aia cu mucegai, că nu mi-s scârboasă), clătite, gauffre şi bucătărie africană. Dac-ar fi să fac o ierarhie, probabil că picnicul de la ora 10 seara de pe Pont des Arts ar ieşi câştigător: am avut la noi o baghetă, diferite tipuri de brânză, roşii şi o sticlă de vin, vedere la bateaux-mouche-urile de pe Sena, spre Turnul Eiffel şi un grup vesel care cânta şi dansa. Divin!

A doua zi, am fost în Montmartre, unde am înnebunit-o pe Iulia tot uitându-mă după Tournée du Chat Noir şi, evident, cumpărându-mi semne de carte. Acum am o mulţime şi-s tare sexi, thank you very much! Am intrat şi-n Sacré Coeur da’ nu eram în dispo de căscat gura la picturi şi sculpturi. Pe acolo, mi s-a întâmplat şi un lucru de care n-o să vorbim în veci, da, Iulia? We shall never…

În următoarea zi, am fost la cimitirul Père Lachaise. Din păcate, n-am prea fost morbidă în ziua aia. Oricum, e impresionant. Am bifat (sună obscen, dar chiar asta am făcut pe harta cimitirului) pe Molière, Oscar Wilde, Enescu, Chopin, am căutat în zadar după Elvira Popescu şi i-am ratat pe Balzac şi Morrison pentru că devenise prea apăsător. După aia, nu mi-a mai ieşit nimic bine, am rătăcit pe drumuri. Aşa-mi trebuie, dacă n-am fost macabră, ci impresionabilă!

Ultima zi, shopping masiv. Am lăsat la FNAC my personal best în materie de sume de bani daţi dintr-o dată pe cărţi: 3 de specialitate (antropologie culinară, da), 3 de beletristică + una bucată din Le Petit Prince luată de la buchinişti.

Am făcut poze, am flanat pe străduţe cochete, m-am uitat la oameni în metrou, am asediat-o pe Iulia cu miros de vinete coapte (ea zice c-a trecut acum), am văzut un chinez care-şi făcea exerciţiile de respiraţie într-o dimineaţă rece, un bătrân care scria mic-mic pe un carneţel în faţă la Shakespeare and Sons, am subliniat nişte nume dintr-o bibliografie în cea mai frumoasă ceainărie, La fourmi ailée, am alergat câte un porumbel bezmetic, am mers mult, am visat mai puţin pentru că eram ocupată cu clipa şi am avut gânduri impure în trenul spre aeroport. Acum, pentru că încă nu mi s-au desfundat urechile de la avion (yeap, that sucks!), am impresia puţin că-s tot acolo, am imaginaţie bogată.

Read Full Post »