Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2008

Book Lovers reloaded

Reclame

Read Full Post »

Book Lovers

Tocmai au sosit:

Apprivoise-moi!

Nu stiu ce e cu domnu’, mie imi place cum fac dragoste cerul si pamantul 🙂

(Poze la poze 🙂 dintr-un montaj intitulat Book Lovers de la targul de carte de la Praga)

Read Full Post »

De dor şi drag

Luna in Cascade

Îmi place muntele, detest marea. Îmi plac stâncile, urcuşul (coborâtul e un chin). Îmi place să merg în faţă, dacă e posibil, aş vrea să fiu mereu prima; în spate mă iau demonii de-o aripă şi cad în prăpăstiile deprimării. Nu am teamă de înălţime, aşa că aşează-mă pe o culme să privesc abisul. Adrenalină! Îmi place să mănânc ciocolată când facem pauză. Când urc, sunt atentă la picioare şi la obraji: mă gândesc ce bine mi-ar sta în bocanci- nu am, merg în nişte tenişi amărâţi- şi simt mereu cum mi se înroşesc nasul şi pomeţii. Când nu mai pot, încep să respir pe gură; e semn clar că am nevoie de popas. Uneori uit să mă uit împrejur, sunt doar eu cu drumul, poteca, stânca. Când mi-aduc aminte să privesc, ţip, fac poze şi inspir. Îmbrăţişez copaci. Mi-e ciudă că nu merg mai des, că obosesc prea repede. Cu timpul s-ar forma şi rezistenţa… La întoarcere, fac cuvinte cu cele trei litere de pe plăcuţa maşinilor din faţă. Şi mă gândesc c-am stat printre nori…

Read Full Post »

Bla bla-uri

Tocmai mi-am dat seama de un lucru. Îl fac de ani, de 8 mai mult sau mai puţin: întotdeauna când sunt acasă la Ploieşti, după ce mănânc, spun “săru’ mâna pentru masă” şi mă închin. N-am făcut niciodată altundeva lucrul ăsta (4 ani i-am petrecut în cămin, dar aveam şi acolo o icoană); numai acasă îmi vine să mă-nchin. Aşa am fost obişnuită de mică. În orice alt loc, parcă n-ar părea firesc, oricât de bună şi de “ca la mama acasă” mi s-ar părea mâncarea. Aş putea zice “săru’ mâna pentru masă şi bucătăreasa, frumoasă”, dar nu să mă-nchin.

Am citit o carte despre Dostoievski şi mi-a plăcut mult. O vară la Baden Baden. Mi-a plăcut cum se referea autorul la felul de a face dragoste al celor doi protagonişti, Dostoievski şi soţia lui, Anna Grigorievna: “înotau impetuos, scoţându-şi în acelaşi timp mâinile din apă şi în acelaşi timp trăgând aer în plămâni, tot mai departe de ţărm, spre albastrul bombat al mării…”. Mi-a plăcut pentru maniera de a scrie, Leonid Ţîpkin aduce puţin cu Saramago, cu fraze lungi, cam greu să respiri, dar e frumos sentimentul când dai de un punct.

N-am mai învăţat de mult ceva. E timpul!

Astăzi mi-a plăcut de un librar: “Aveţi Recviem pentru un cui? Olga Losski?” şi el: “Avem pentru est, pentru un vis, dar nu şi pentru un cui”.

Aţi observat că superstiţioşii sunt foarte amuzanţi? Aşteptam azi în faţa unui secretariat şi lângă mine era o doamnă. Când a văzut ora la care se deschidea respectivul birou, a dat ochii peste cap şi-a zis: “Am început prost, aşa o să-mi meargă toată ziua.” Mai era o juma’ de oră până la deschidere şi era deja 12. 30. Atunci îşi încep oamenii ziua?

Conversaţie zilele trecute cu tata:

“Şi nu te duci marţi să faci aia şi aia şi aia?”

“Nuuuuu, marţea şi joia nu fac nimic.”

“De ce?”

“Că nu-mi iese nimic bine”

Mă uit mustrător la el şi-i zic:

“Da’ eu m-am născut joia”.

“Nu e acelaşi lucru, guriţa lu’ tata”. Îhî, ochei. 😐

Read Full Post »