Cum îşi poate lăsa un părinte normal la cap copilul singur? Si el să plece după cai verzi pe pereţi, la muncă nu-ştiu-unde, deşi „tot pentru el o face?” Cum să laşi un pui de om să devină şi mai violent, şi mai debusolat ca tu să-ţi rezolvi nişte treburi financiare? Asta ne-a povestit o profă despre unul din copiii de la curs. Alta a venit ieri, însoţită de o fetiţă de vreo 12 ani care spunea că ai ei au uitat să vină s-o ia de la curs. I se citea spaima în ochi şi peste 10 minute am văzut-o sărind de una singură pe holuri.
Părinţii mei mi-au acordat întotdeauna o încredere (uneori) prea mare pentru umerii mei de copil, chiar şi atunci când săream de pe şifonier direct în pat. Nu m-au bătut niciodată, mmm, ba da, m-a bătut mama, dar meritam. Eu sunt pentru altoitul piticilor atunci când fac năzbâtii. Dar ambii părinţi ar trebui să-şi ia responsabilitatea asta, nu numai unul. Aici, cel mai bun exemplu este al nepoţelului meu, A. Mama lui îl bate, tatăl nu. Fac apel către toţi tăticii din lume, care, altfel oameni mari, se găsesc brusc docili în faţa unui mănunchi de om cu ochii alunecoşi, plângăcios şi şantajist. Ori nu dai deloc, ori faci şi tu ca celălalt. Echilibrul dispare altfel, copilul începe să-l favorizeze pe unul din părinţi, apar disensiuni între aceştia. A, şi dacă tot dai în el, nu-i da totuşi în cap. Sau peste faţă.
Ziceam că pe mine m-a bătut mama. Fratele meu era un ţânc şi am fost toţi trei la teatrul de păpuşi. Când am ieşit, mama m-a pus să merg în faţa lor, ca să mă vadă. Dar eram de pe atunci gură-cască şi m-am pierdut. Bine că ştiam drumul spre casa bunică-mii. Am ajuns acolo, i-am spus, apoi a venit şi mama. A început să plângă, a luat un făcăleţ şi a vrut să-mi dea cu el la fund dar mă piteam în spatele lu’ mamaie. A lovit-o pe ea de câteva ori, i-a făcut rană la deget şi s-a potolit. Pe mine nu m-a atins prea mult… Mda, de fapt, asta nu e bătaie…
Cei mai mari santajisti sunt intr-adevar copiii! Iti simt slabiciunea, mai mult, cred k adulmeca debilitatea si-si fac arma din ea. Asijderea tie, niciodata n-am inteles parintii care nu se pot pune de acord in fata copilului. Urat din partea lor, uneori motiv de trauma pt copil(chiar stiu ce vorbesc).:(