Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2007

Ieri am terminat de citit Jurnalul unui batran nebun de Junichiro Tanizaki. Nu o data am avut intentia s-o las din mana, dar cum pot sa numar pe degetele de la o mana cartile pe care nu le-am terminat, m-am convinsa si-am citit-o pe toata. Nu e prea placut sa citesti cum un batran de 77 de ani isi descrie fiecare aspect al bolii sale, toate tipurile de durere si obsesiile. Mai mult, daca esti ca mine, poti deveni ipohondru. Plus ca reapar gandurile morbide despre moarte.

 

E adevarat ca personajul romanului contempla cu voluptate gandurile despre viata vesnica. Nu i-e frica propriu-zis de ea, i-e frica de durere, de agonie. Singurele lui placeri sunt cele sexuale (resimtite in prezenta norei sale) si gastronomice. Femeile cu un aspect de cruzime il atrag cel mai mult, tagma in care se regaseste si Satsuko, nora amintita. In ceea ce le priveste „este esential sa aiba picioare albe si subtiri si talpi delicate”. Se mizeaza mult pe legatura dintre cei doi: batranul traieste clipe de excitatie in preajma lui Satsuko, in timp de aceasta nu pare deloc deranjata de privirile si mangaierile (pe care le permite septuagenarului). Cautarea unui loc de veci se intinde pe mai multe pagini, toate detaliile fiind importante, de la piatra de mormant („Nu merge pur si simplu, orice piatra”- pag. 129) pana la gravuri.

 

Interesante sunt de fapt doar notele de subsol, insirate cu minutiozitate, traducatorul explicand exhaustiv elemente traditionale japoneze (nume de orase, piese de teatru Kabuki, zone din Tokyo, festivaluri).

 

Mie mi-ar placea sa mananc hamo (tipar) si sa pot scrie cu cerneala din piatra speciala de cerneala. „Am scos piatra mea noua de cerneala si am asezat-o pe masa; apoi am turnalt un pic de apa si am inceput s afrec incet de ea betisorul de vermilion, inainte si inapoi, ca sa se faca cerneala. Pe urma am rupt vata in patru bucati, doua mai mari si doua mai mici, am facut patru bilute de aproximativ sapte centimetri sau doi centimetri, si le-am invelit in matase rosie ca sa pot intinde cu ele cerneala” (pag. 138).

 

Numele de medicamente abunda, in general exista o terminologie medicala larga, iar descrierea durerilor sunt de un naturalism aproape veritabil.

Reclame

Read Full Post »

Pasind timid II

Mon angine est passée, mais j’ai des rhumatismes dans le dos qui me font souffrir assez violemment. Je n’en continue pas moins à faire a la Bibliothèque ex-impériale des séances de quatre et cinq heures, ce qui n’est pas gai, au milieu du bruit, et avec une cravate!”

Gustave Flaubert, scrisoare catre Léonie Brainne, 15 februarie 1872

Correspondance 1953

Read Full Post »

Pasind timid I

„Les bibliotheques fascinent durablement ou ennuient profondement. C’est selon. Elles ennuient lorsqu’elles evoquent le silence des gorges qui voudraient se racler dans la salle d’etudes, le souvenir des jambes endolories sous la table de lecture, la silhouette un peu grise de la gardienne acariatre de ce temple qui sent le vieux papier et la morgue des passions. Elles fascineront pour peu qu’elles evoquent un quelque chose qui a ete ou dont on aurait voulu qu’il soit: la bibliotheque familiale qui peut se limiter dans la memoire a un mediocre rayonnage de bois blanc dans le salon ou trone la lumiere cathodique du televiseur ou qui, pour les enfants gates, evoque la piece du manoir ou du chateau et qui portait le nom de bibliotheque. Car en ces demeures ancestrales, il est une piece pour s’essayer aux armes, une autre pour faire de la musique, une troisieme pour les grands bals, et enfin la derniere, et la non moins imprtante, reservee a l’empire des livres”.

Olivier Poivre d’Arvor

Read Full Post »

Arta pentru arta

Pensez-vous participer à 50 activités artistiques en un an? Avez-vous déjà songé à l’immense présence des arts dans votre quoditien, même si vous n’êtes pas du genre « artistique »?

 

Eu am facut urmatoarele:

 

1. am citit multe carti

 

2. am vazut piese de teatru

 

3. am facut poze

 

4. am vizitat galerii de arta

 

5. am ascultat muzica

 

6. am vazut multe filme

 

7. am citit reviste

 

8. am vazut spectacole de dans

 

9. am facut un poem dada

 

10. am realizat un afis

 

11. am participat la o expozitie performance

 

12. am dansat

 

13. am scris recenzii

 

14. am scris articole literare

 

15. am vizitat Sighisoara, Istanbul, Rhodos si Praga- lacase de cultura

 

16. am asistat la concert Red Hot Chili Peppers

 

17. m-am abonat online la Lire, Humanitas si Curtea Veche

 

18. am citit bloguri literare

 

19. m-am intalnit cu oameni pasionati de lectura Schimb de carti

 

20. am fost la Bookfest si mi-am cumparat carti 🙂

 

21. am tradus un film

 

22. am participat la o emisiune culturala la televizor.

 

23. am fost la Free Hugs

 

24. mi-am scris numele in elfa.

 

25. am tradus pagini de istorie din engleza in romana

 

26. am pus traducerea unei piese de teatru la Odeon

 

27. vazut expozitii Salvador Dali si Jan Saudek la Praga

 

28. am citit Jurnalul lui Mihail Sebastian in cele mai frumoase gradini din Praga

 

29. am participat la un protest cultural.

 

30. am participat la concerte de strada la Praga.

 

Mai am 20 dar anul nu s-a sfarsit inca. 🙂

Read Full Post »

Everyone says I love you

M-am uitat saptamana trecuta la 4 filme: 1408 (camera buclucasa cu John Cusack; m-au enervat barbatii din sala care radeau cand era o scena mai scary- baieti, e clar ca vi se face frica, nu mai faceti pe nebunii; un tip de langa noi chiar i-a zis prietenei lui la un moment dat:”Vezi ca in seara asta fac in pat!”- asa, da!), Scoop (pentru ca Woody e genial, mai vazusem doar Match Point inainte- foarte bun, de altfel), Spider (iti trebuie destul de multa rabdare sa afli ca este cumva in genul A beautiful mind) si Everyone says I love you. Eu o sa vorbesc despre acesta ultim.

 

Asa cum bine ziceam, Woody e un maestru. Comedie romantica si muzicala, Esil este inca o poveste despre amor, in stilul intelectual binecunoscut al lui Allen. Aceeasi disturbed family, cu un bunic nebun si exhibitionist, o menajera care ar fi putut foarte bine fi al lui Hitler, un tata- unul dintre ei, oricum (Woody Allen) mereu nefericit in relatiile sale pasagere, ce actioneaza incontrolabil, se agita, gesticuleaza si vorbeste mult, o fiica (Drew Barrymore), personaj prin excelenta romantic, cu priviri melancolice, care inghite de doua ori inelul de logodna daruit de viitorul mire pe care , de altfel, il si inseala cu un fost condamnat la inchisoare, caruia ii spune dupa primul sarut:” Very interesting! I’ve never been kissed before by a sociopat”, o alta fiica, naratoarea, care cedeaza multiplilor barbati care trec prin viata ei, alte doua fiice (dintre care una jucata de Natalie Portman, care a spus despre acest rol ca este cel mai prost pe care l-a jucat), adolescente si indragostite de acelasi baiat, plus un fiu cu vederi politice inverse fata de cele adoptate de restul familiei. Cireasa de pe tort, mama (interpretata de Goldie Hawn), activista, care la un moment dat cere in fata gardienilor din inchisori, ca prizonierii sa-si poata decoreze propria celula, sa aiba spatii largi pentru plimbare si bucatarie europeana. Discutiile despre ateism, politica si iubire (evident!) sunt frumos asezonate cu cantece siropoase de amor sau unele care par provenite dintr-un self-help book: „Enjoy yourself, it’s later than you think”).

 

Inca din Match Point observasem ca la Woody Allen camera nu se focalizeaza neaparat pe personajul care vorbeste. Aici, camera se opreste undeva, (o data in stanga si apoi la dreapta personajului jucat de Natalie Portman) si indiferent de miscarea actorilor, ea tot reuseste sa surprinda esentialul scenei.

 

Pe scurt, un film amuzant, cu tot atatea replici memorabile, asa cum ne-a obisnuit mereu Woody, cu discutii inteligente si oameni (aproape) normali, cu situatii (aproape) normale de viata.

Read Full Post »