Feed on
Articole
Comentarii

Archive for the ‘ganduri’ Category

Cuvinte pentru suflet:

“De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni, îl ai odată cu viaţa“. 

“Există totuşi un alt fel de râs creator. E vorba de umor. Oamenii [...]

Read Full Post »

Dream!

Ce se întâmplă cu visurile omuleţilor care am fost odată? Creştem şi le adaptăm, forţaţi de împrejurări, uităm de ele, de noi…Ne complacem. Trăim, fără să ştim cum ar fi fost dacă ne-am fi ascultat. Barem de-ar fi vorba doar de alea din copilărie… cei mai mulţi dintre noi nu visăm nici la vârstă adultă. [...]

Read Full Post »

Prima impresie

Nu am încredere în ea. Nu că nu aş avea încredere în instinctele mele. Dar oamenii au nevoie de un timp al lor în care să se dezvăluie, manifestă o apetenţă serioasă pentru un soi de complicitate care să preexiste oricăror apropieri. Au nevoie de echilibru. Toţi suntem aşa. E drept că pe unii îi [...]

Read Full Post »

The Bucket List

Vrei să ştii data morţii tale? Vrei, într-adevăr, să ştii că mai ai, să zicem, 6 luni de trăit? 95% din populaţia lumii răspunde categoric „nu”. Şi totuşi, dacă prin natura lucrurilor, afli, cum ai vrea să-ţi petreci restul zilelor? Făcând lucrurile pentru care n-ai avut timp niciodată sau luptând… cu circumstanţele? The Bucket List [...]

Read Full Post »

Nedumeriri? Convingeri?

Cum se poate explica existenţa răului într-o lume pe care Dumnezeu a făurit-o cu atâta dragoste? Dacă răul există, acesta este un „rău mai mic” pentru că Dumnezeu, luând în considerare toate celelalte lumi, a ales-o pe aceea care s-a dovedit cea mai bună posibilă. De la Leibniz citire.
Pragmatism sau romantism? A construi, construcţie… Că [...]

Read Full Post »

Citesc o carte despre alienare şi-mi place. Se citeşte uşor. Nu previzibil, niciodată nu mi-a plăcut să prevăd parcursul personajelor, finalul unei cărţi. Întotdeauna mi-am imaginat universuri paralele, cu ele zbătându-se în situaţii diferite şi, mai mult, cu mine printre ele.
Heath Ledger a murit…La 28 de ani să ajungi atât de deprimat încât să [...]

Read Full Post »

Pe drum

În sinea noastră, ne-am dorit măcar o dată să fim asemenea vagabonzilor lui Gorki: acei hoinari, rătăcitori, peregrini, inadaptaţi, căutători de adevăruri, visători, cu suflete de artişti, stăpâniţi doar de setea de libertate, de răzvrătire împotriva normelor sociale, în căutarea a ceva nou, a „altceva”; cei care lucrează şi câştigă atât cât să poată mânca [...]

Read Full Post »

Astăzi am cunoscut două tipuri de persoane: de una din ele n-aş mai vrea să dau niciodată, pe a doua ar trebui s-o întâlnesc mai des. Pe prima o întâlneşti mai peste tot, e genul de persoană care te face să te simţi ridicol, deşi îţi dai foarte bine seama că EA este cea ridicolă. [...]

Read Full Post »

Rezoluţii

Sunt singură cuc la serviciu, nu mai e decât colega de la înscrieri, mă jur pe rochiţă, mă plictisesc barbar şi ascult cântece de Cenaclul Flacara (Ioana inimă Dimineţi cu ferestre deschise) în loc să stau acasă să mă uit pe fereastră cum ninge şi să pap turtă dulce în formă de peştişori. Nu [...]

Read Full Post »

Ieri a venit tata. Nu a văzut deloc unde am stat de când m-am mutat ca tot omu’, în chirie. În cămin a tot fost. Trebuia fie să-mi aducă, fie să ia înapoi frigiderul. Am reuşit să-l conving într-un final apoteotic că e bine să vadă cum m-am instalat în Bucureşti, să nu-şi facă griji. [...]

Read Full Post »

Older Posts »