.

Mă gândeam că ne străduim să ne punem pe faţă o mască şi să-i învăţăm pe oameni să ne recunoască după ea, şi când masca nu mai corespunde nevoilor noastre, devine al naibii de greu să modifici percepţii. Atât de greu încât ajungi să-i urăşti copilăreşte pe cei care-ţi reamintesc în fiecare zi pe cel ce ai fost, cel ce mai eşti (oamenii nu se schimbă niciodată radical) dar în care nu (vrei să) te mai recunoşti.

Fac greşeli din neatenţie (eu, care observ multe!!!), am făcut întotdeauna, dar e pentru prima dată când mă afectează în mod grav. Îmi spuneam nu de mult că n-aş mai fi eu dacă n-aş face aia şi ailaltă, dacă n-aş vorbi cum vorbesc, dacă n-aş râde cum râd…

Aş vrea să fiu amândouă!