Identitate

“…mi-am dat seama ca nasul nostru, ca papilele noastre gustative erau peste masura de sensibile la aromele, la miresmele, la gusturile care ne-au leganat prima copilarie: parfumul borsului, mirosul imbatator al musacalei, extazul olfactiv care ne cuprinde cand, in bucatarie, sunt copti ardeii… Si mai ales acea senzatie cada, intima, pe care ne-o da mamaliga sau o farfurie plina cu sarmale cu miros imbatator. Toate aceste senzatii declanseaza in noi ecouri izvorate dintr-un imaginar pe care-l avem in comun, cel al unui univers insesizabil, dar iremediabil romanesc”.

Sanda Nitescu- Un fir de marar si cerul albastru

Uite asa si eu ma simt romanca atunci cand adulmec.  Ca deunazi, cand am simtit miros de ardei umpluti (ce-i mai uram cand eram mica) si, mai departe, de mancare de rosii si mi s-a facut o pofta teribila. Tata e un bucatar excelent, dar numai mamei ii iesea crusta aia de pe cozonac, pe care o mancam mereu ultima. Si iarasi, nimanui n-o sa-i iasa “zdrentele” din ciorba acra pe care o savuram vara,  sub gutui, la tara. Doar ea, mamaie, cunostea tainele. Si chiar cred ca e un lucru fantastic ca noi, romanii, purtam inauntru aceste miresme magice.