M-am întors…Nu-i prea fain, dar mai bine mă ocup de recapitulare:
- am stat în total 13 zile la Praga
- i-am cunoscut pe T.O. Bobe şi Adrian Popescu la o lectură scenică la Institutul Român. Am fost cu ei la masă, ne-am plimbat, am vorbit despre Praga (cum altfel?), cărţi, festivalul de la Frankfurt, apropo, 2008 e Anul Literaturii, edituri, profesori de latină etc.
- într-un restaurant am văzut un personaj curios, un ceh slinos cu părul lung, căruia îi lipsea doar armura ca să semene cu unul din cavalerii din turnirele medievale; o matahală de om, cu privirea fixă, despre care am presupus că inventează în fiecare seară altă poveste de viaţă ca să-şi capete halba de bere.
- am ajuns şi la PEN Club, la a doua lectură a scriitorilor, de data asta în cadru mai restrâns. Despre PEN Club nu ştiam mare lucru, se pare că filiala românească numără doar o mână de autori, aleşi pe sprânceană.
- la sediul PEN-ului, am vorbit cu o băbuţă cu ochelari prea mari pentru dânsa, ce bifa conştiincioasă evenimentele ICR Praga la care participase şi care ronţăia uşurel, doar cu dinţii din faţă, nişte chipsuri. Aflasem că e româncă şi cum nici eu nu vorbeam cu nimeni, am zis că n-o fi foc de-i întrerup reveria…
- am avut două zile pe care le-am petrecut în dulce leneveală
- am citit doar Părintele Serghi (Tolstoi)- previzibil şi Pygmalion (Shaw)- delicios. Îmi place cuvântul delicios, are parfum interbelic.
- am încercat (şi mi-a plăcut sau nu prea): migdale în zahăr ars (iamiiiiii!), îngheţata de caramel, cookies şi dulce de leche (iamiii!), berea cu miere şi berea roşie (biacs sau dabăl iu ti ef, diud!)
- mers cu funicularul, văzut în oglinzi deformatoare, urcat până-ntr-un turn, văzut Praga de sus, păpat inimioare cu scorţişoară (adică skořiční srdečky), văzut ponei şi dorit ponei jucăuş.
- de ziua mea, m-am trezit în reprize, la 4 şi la 7 şi un sfert, ultima dată ca să mergem să vedem podul deşert, fără oameni. Hihi! Super! Ziua a trecut ca oricare alta, cu mine indiferentă şi cântând cu patimă, da’ în gând: “Cine-i născut în februarie? Hai sus, hai sus….” Oare nu-i ăsta un semn de îmbătrânire, faptul că nu mă mai interesează ce vârstă fac?
- în piaţa veche, la ceas, frântură din “discursul” unui ghid: “In order to read Kafka, you need time and patience”. ‘Ai, mă, că tu minţi!
lasa ca o sa ajung si eu candva la Praga!
cat te invidiez ca ai fost la acele lecturi.
sa mai povestesti despre ele, sunt curioasa cum au fost primiti de cehi.
cred ca stam bine cu prezenta culturala pe acolo, parca zilele astea Ioana Ieronim si Komartin ar trebui sa aiba o lectura tot la Praga.
dar la noi de ce nu vin strainii? adica sa vina mai multi, ca unii totusi ajung
Ioana Ieronim si Claudiu Komartin au ajuns ieri cand plecam eu . La T.O. Bobe si Adrian Popescu au fost cam 20 de persoane, majoritatea cehi; lectura bilingva deci.
) ) Am zis ca trebuie sa le citesc oricum.
La institutul francez vin autori francezi, de exemplu; mi-e cel mai la indemana sa vorbesc despre el, ca acolo lucrez. Vin la lecturi, dau interviuri, participa la sesiuni de autografe daca se nimeresc in preajma targurilor… Strainii vin daca sunt invitati.
La Praga, in afara acestor lecturi, s-a citit si versiunea ceha a romanelor Christina Domestica si Simion Liftnicul, foarte in verva traducatorul-el a citit, s-a ras mult, eu ma enervam ca nu recunosteam nici macar cuvinte (am facut rusa in facultate, dar nu m-a ajutat deloc
eu cred ca ar trebui invitati mai multi autori din tarile astea, mai apropiate noua geografic [si nu numai]. ii cam ignoram.
mai am o intrebare: ce a citit TO Bobe, poezie sau proza?
Proza. O povestire dintr-un volum ce va aparea peste ceva timp.
io-s blonda si uneori inteleg mai greu mesaje simple, de tipul “de ziua mea”. asa ca zic si eu mai tarzior: La Multi Ani!
Mersi mult de tot
La multi ani!!! chiar daca retroactiv…
Ai petrecut fain.