Am regasit cu bucurie si nerabdare orasul asta superb, cu stradutele, tramvaiele ce sosesc cu precizie uluitoare, podul- locul meu preferat (desi mutilat- ma rog, schimba pietrele si au acoperit un sfert din el)- mirosul de papa bun de pe langa restaurantele cochete, locul meu din sifonierul lui. E la fel, orasul e la fel, desi acum e frig. O schimbare ar fi aceea ca am reusit sa merg pe mijlocul podului, fara sa ma lovesc de nimeni; chiar si porumbeii si pescarusii indrazneau sa aterizeze pe acolo. In rest, aceleasi fotografii superbe, aceiasi cercei minunati, aceleasi limbi (ba rusa, ba engleza sau spaniola- preponderent) si aceiasi jazz-isti neobositi si pasionati. Performanta: am reusit sa cumpar masline, folosind doua cuvinte in ceha (masline si multumesc) si doua in rusa (200 grame). Me rullz!
Draga doamna Ioana,
Va trimit multe salutari din orasul asta superb care se numeste Praga.
A fost o pura intamplare faptul ca am gasit blogul dv. Imi pare bine ca v-ati simtit bine aici. Sa mai poftiti pe la noi, veti fi binevenita oricand.
Cu prietenie si simpatii,
Libuse Valentova.