Acum m-am intors de la targ si, in ciuda promisiunii de a nu mai cumpara nimic (am un maldar de carti care gem sa fie citite), n-am prea fost barbata. Cum sosisem la 3 jumatate, iar activitatea mea la standul Ambasadei Frantei incepea de-abia la 6, am avut timp berechet sa fiu incantata de o mie de carticele. N-am luat decat un Cehov, un Rilke si un Nabokov. N-am cheltuit prea multi bani, Cehovul si Rilke-le erau la 8 lei si asta e bine. Nu stiu, prefer sa nu mai cumpar si in acelasi timp sa mi le doresc, decat sa le vad cum stau in fata mea si sa nu le citesc. Mai sunt doua zile, probabil cu evenimente importante dar nu mai calc pe-acolo. Poate doar daca nu am nici un ban la mine. Nu stiu daca e vreo schimbare notabila de anul trecut, dar ceva sigur nu s-a schimbat: sistemul ala “infailibil” de sonorizare; vorbea, de exemplu, Patapievici la microfonul Humanitas si peste el, de la statia centrala sau whatever, un nene anunta nu stiu ce lansare de la nu stiu ce editura. E o porcarie. Iti trebuie multa putere de concentrare sa nu uiti ce vrei sa spui si mai ales sa nu te enervezi. In rest, destul de multi oameni ciudati la targ: vociferatorii si colectionarii de brosuri editoriale, aia care vad negru in fata ochilor daca nu au sacosa plina de hartie colorata ca, de! au fost si ei la targ.
Gata, ma duc sa rasfoiesc carticelele!
