Iar mi-e dor sa am o veioza. Si mi-e dor sa am pofta sa citesc. Ca inainte. Nu stiu de ce, de la un timp n-am chef. Citesc, dar parca nu am tragere. Si blestem lipsa veiozei. Ea ar sti cum sa ma faca sa intru in dispozitia de citit. Da, dar ar trebui si sa ploua. Si sa am ceai langa mine, aburind, nu cald, si inainte sa ma gandesc la ceva frumos. Mi-am cumparat o lampita de carte draguta si cocheta si am citit o singura data la lumina ei. Sunt de moda veche: vreau veioza. Lampita nu-mi da deloc senzatia ca fac un lucru interzis. Asa de mult imi placea, in preajma bacului, cand stateam sub patura cu Domnisoara Christina si mi se facea frica de Simina, nu de biologie, la care nu invatasem mai nimic. E cam ciudat, mi-e dor de o stare.
Si pentru ca tanjesc dupa tunete, arome si, mai ales, taine, site-ul zilei este plin cu agende, albume si pungute.
