Ieri am terminat de citit Jurnalul unui batran nebun de Junichiro Tanizaki. Nu o data am avut intentia s-o las din mana, dar cum pot sa numar pe degetele de la o mana cartile pe care nu le-am terminat, m-am convinsa si-am citit-o pe toata. Nu e prea placut sa citesti cum un batran de 77 de ani isi descrie fiecare aspect al bolii sale, toate tipurile de durere si obsesiile. Mai mult, daca esti ca mine, poti deveni ipohondru. Plus ca reapar gandurile morbide despre moarte.
E adevarat ca personajul romanului contempla cu voluptate gandurile despre viata vesnica. Nu i-e frica propriu-zis de ea, i-e frica de durere, de agonie. Singurele lui placeri sunt cele sexuale (resimtite in prezenta norei sale) si gastronomice. Femeile cu un aspect de cruzime il atrag cel mai mult, tagma in care se regaseste si Satsuko, nora amintita. In ceea ce le priveste “este esential sa aiba picioare albe si subtiri si talpi delicate”. Se mizeaza mult pe legatura dintre cei doi: batranul traieste clipe de excitatie in preajma lui Satsuko, in timp de aceasta nu pare deloc deranjata de privirile si mangaierile (pe care le permite septuagenarului). Cautarea unui loc de veci se intinde pe mai multe pagini, toate detaliile fiind importante, de la piatra de mormant (”Nu merge pur si simplu, orice piatra”- pag. 129) pana la gravuri.
Interesante sunt de fapt doar notele de subsol, insirate cu minutiozitate, traducatorul explicand exhaustiv elemente traditionale japoneze (nume de orase, piese de teatru Kabuki, zone din Tokyo, festivaluri).
Mie mi-ar placea sa mananc hamo (tipar) si sa pot scrie cu cerneala din piatra speciala de cerneala. “Am scos piatra mea noua de cerneala si am asezat-o pe masa; apoi am turnalt un pic de apa si am inceput s afrec incet de ea betisorul de vermilion, inainte si inapoi, ca sa se faca cerneala. Pe urma am rupt vata in patru bucati, doua mai mari si doua mai mici, am facut patru bilute de aproximativ sapte centimetri sau doi centimetri, si le-am invelit in matase rosie ca sa pot intinde cu ele cerneala” (pag. 138).
Numele de medicamente abunda, in general exista o terminologie medicala larga, iar descrierea durerilor sunt de un naturalism aproape veritabil.
